Medalii, medalii, medalii

De ceva zile sunt foarte enervată şi indignată de ceea ce se întâmplă la televizor în legătură cu olimpiada de la Beijing. Nu mi se pare normal ce se întâmplă în ţara noastră. Să vă dau un exemplu : cu toţii ştim performanţa Ana Mariei Brânză la spadă. Ei, la televizor şi la radio, ştirea care se auzea permanent era următoarea : Ana Maria Brânză a ratat aurul olimpic ! Bravo măi ! Frumos vă şade, n-am ce spune. În loc să o felicite pentru argint, care nu e nici ăla atât de uşor de obţinut, dragii domni îi scoteau ochii săracei fete că nu a luat aurul. Păi asta-i treabă ? De când doar aurul contează ? Argintul, bronzul, nu sunt tot ele medalii preţioase pentru care săracii atleţi au muncit toată viaţia lor ? Mi-e ruşine de ţara în care trăim şi de modul în care este privit sportul nostru. Avem o mulţime de oameni de valoare, dar care sunt uitaţi pentru că televiziunile noastre decid să ne prezinte cum se scarpină Jiji în nas, sau cum poartă Mitică pălăria lui. Ţara asta îşi aduce aminte de sportivi doar în momentul în care câştigă ceva şi nici atunci nu e de durată pentru că după 2-3 zile sunt uitaţi la loc. Ce e cu noi ? Nu mai ştim să apreciem sportul decât dacă ne aduce permanent trofee ? Păi cum să ne permitem să le cerem lucrul ăsta când în ţara noastră „mândră” sportivii nu au baze în care să se antreneze ? Nu au bani pentru echipamente, iar compensaţiile oferite la câştigarea unui trofeu sunt nesemnificative pe lângă alte ţari. Ce spun alte ţări….să ne uităm în ograda noastră la salariile fotbaliştilor. Atâta timp cât nu investim în sport, de unde mă-sa avem nesimţirea să cerem performanţe ? Ca ce chestie ? Că aşa ar fi patriotic şi alte rahaturi de-ăstea ? A…se vorbeşte de patriotism ? Da’ ţara aia pentru care luptă sportivii noştri zilele ăstea unde a fost când ei aveau nevoie de bani pentru echipamente sau pentru săli de antrenament ? Unde era ţara asta când ei aveau nevoie de sprijinul ei ? Nicăieri ! Ţara asta mândră şi lată ştie să iasă la iveală doar pentru a culege laurii. În rest, nu mai conta pe ea, că tot degeaba. Cum se spunea şi în ARTICOLUL ĂSTA, Cum de mai luăm medalii de aur ? Citiţi articolul ăla şi miraţi-vă cum m-am mirat şi eu de condiţiile în care se antrenează lotul de canotaj. Totul în ţara asta e de o nesimţire crasă ! Iar după toate rahaturile pe care le vezi, ţie îţi mai vine să te apuci şi să practici sport de performanţă ? Mie nu…şi tocmai de-aia m-am şi lăsat !

Foam City

Un alt concept absolut superb folosit de Sony pentru o nouă reclamă. Au fost folosiţi aproximativ 460 milioane litri de spumă. Trecătorii s-au jucat în spumă, iar producătorii au invitat locuitorii oraşului Miami să imortalizeze momentele folosind camere foto Cyber-shot şi α şi camere video Handycam.

Ce a ieşit ? Have a look. Tot ce pot spune e că ideea e absolut genială 😀

Şi making of-ul

Ello world

Am revenit pe meleaguri sibiene 🙂 Am fost plecată câteva zile din localitate. Iniţial am fost la Bucureşti si vaiiiii ce căldură pe acolo maicăăăăă. Când m-am dat jos din maşinuţă mi s-au înmuiat picioarele şi nici nu puteam respira 😀 Ca să fim pregătiţi pentru Bucureşti, am stat la o coadă de toată frumuseşea la intrare în Piteşti, de am zis ca trebuia să ne apucăm de tricotat. După ce am terminat treburile prin capitală am zis să rămânem câteva zile la Azuga, iar la Sinaia am dat  de Mama Cozilor, căci ăia 13 km de la Sinaia la Azuga i-am făcut în 2 oreeeeee 😦 Pe jos ajungeam sigur mai repede. Au fost câteva zile frumoase şi bine venite. Am văzut şi una bucată eclipsă, am ieşit şi la un grătărel, am serbat-o pe mamaie, am revăzut unele persoane dragi, am făcut pozine. A fost frumos !