I miss you, old rusty friend !

13 11 2010

Înainte să vin în București obișnuiam să ies foarte des cu bicicleta, aveam chiar și o gașcă de zăpăciți care ne strângeam și obișnuiam să facem un traseu de câțiva kilometri…numa buni pentru a putea cădea apoi ca secerați în paturi și a dormi neîntorși până a doua zi spre amiază.
Acum 4 ani am făcut cea mai faină „expediție”…teoretic am pornit să ajungem până într-o localitate din apropiere, doar 7 km şi tot atâţia întors…practic am ajuns să facem un mic ocol de 40 de km. 40 de km de dealuri, de văi, de păduri, de fel de fel de sătucuri, dintre care unu’ fooooarte interesant, plin de „indieni”, care ne ochiseră de ceva vreme. Noi înainte să ajungem în sătucu’ cu pricina, luasem hotărârea de a urca pe-un deal, pentru a ajunge în altă localitate. No…aia o fost cea mai inteligentă hotărâre pe care am putut-o lua, pen’că uitându-ne în urma noastră, am văzut tocmai la intrarea în sătuc un mare trib de indieni. Cre’ca luau de pe noi până şi hainele, ălea aşa transpirate cum erau 🙂
Între timp gaşca noastră de pedalişti s-a cam împrăştiat, oamenii s-au mutat, unii prin alte ţări, alţii prin alte localităţi…şi ui aşa rămân doar amintirile ăstea faine.

Zilele ăstea mi-o fost tare dor de „beciucleta” mea de pe vremea aia…aveam o bici de kamikaze aşa…aveam frâne spre deloc pe ea…cadru’ era puţin îndoit de la o „împrăştiere” foarte artistică…roţile deja nu mai aveau 8, ci 16….motiv pentru care, la coborâre eram foarte politicos rugată să merg prima…oare di ce ? :)) da’ aşa prăpădită cum era, io pe bicla aia am mers mulţi km de-a lungul multor ani. Chiar şi când a apărut altă bici mai stabilă la orizont, io tot cu asta veche a mea ieşeam…care, am uitat să zic, avea şi ceva semne de rugină pe ea….ce să mai ? le avea pe toate 🙂
Când am fost în concediu acasă am ieşit evri dei la pedalat, de data asta cu bicla cea noo…şi mi-e dor să ies la o plimbare, mai ales pe vremea asta…şi mi-e dor şi de traseele noastre obişnuite…şi mi-e dor şi de plimbările pe care le făceam singură când aveam nevoie să fiu doar eu cu gândurile mele. Acum în Sibiu e o pistă de bici destul de faină. Ţi-i mai mare dragu’ să pedalezi pe ea. Şiiii partea cea mai faină-i că la un moment dat treci strada şi maşinile-s obligate să-ţi dea ţie prioritate 😀 Aşa mare satisfacţie mi-o dat chestia asta…ca numa bicicleştii pot ştii câţi Dumnezei îşi iau de la şoferi, uneori te înjură doar pentru simplul fapt că mergi pe şosea, chiar dacă tu mergi perfect regulamentar. Oricum, injurătură tot mi-am luat de la un nene cu un camion, pen’că, după cum se poate vedea şi din poze pista e mai înaltă decât şoseaua, tocmai pentru a favoriza cedarea trecerii…ei, nenea cu camionu’ nu şi-o adaptat viteza la respectiva denivelare, iar cum io veneam pe pistă, nush ce zmeu o făcut şi i-o murit motoru’…şi ia ghici cine era persoana perfectă pentru a fi considerată vinovată ? 😀

Anunțuri




Transfăgărăşan :)

13 09 2010

Se pare că zilele ăstea-s zile de luat pietre-n gură 🙂 Am fost pentru prima oară pe Transfăgărăşan de la un capăt la celălalt 😀 Până acum am mai mers doar până la Bâlea Lac, fie în drumeţii scurte, fie pentru a urca mai departe de vreun traseu, dar mai departe, prin tunel în judeţul Argeş nu am trecut. Ei, am trecut acum 🙂 Vremea a fost puţin capricioasă, dar din când în când devenea generoasă cu noi. Drumul până la Bâlea a fost relativ bun, lucru pe care nu-l pot spune despre drumul până la Vidraru, unde pe anumite porţiuni nu aveai pe unde să ocoleşti gropile. Iar în plus a devenit şi monoton după o bucată bună, pentru că era identic, aveai impresia că mergi de stai pe loc. Dar după ce-am trecut de Vidraru a fost fain din nou. Noi ne tot minunam de condiţiile care erau prin satele din zonă…viloace peste viloace…la un moment dat am văzut şi un semn de cinema şi altul de supermarket. Parcă nu mergea cu titulatura de sat 🙂
Din păcate atât la Bâlea, cât şi la Vidraru au fost nelipsite manelele 😦
Per ansamblu a fost o zi faină petrecută cu familia 🙂 M-am urcat pe toţi bolovanii şi m-am zbenguit într-una pe acolo şi în consecinţă seara am picat ca MIG-u’ 🙂 Ehhhh, când sunt la Bucureşti, de munte mi-i cel mai dor.





Artmania 2009

25 07 2009

Eh, a trecut o săptămână de atunci şi doar acum mi-am făcut ceva timp să ajung să spun şi despre festivalu’ de anu’ ăsta. Au cântat Opeth, Subscribe, Tristania, My Dying Bride, Nightwish şi Pain. La ăstea 2 zile am stat, că în ultima seară a fost ceva demonstraţie cu focu’ şi la Cisnadioara în cetate au cântat Luna Amară, dar io eram deja la Bucureşti. Ce să spun ? A fost priti. Am făcut puţin şi pe ghidu’ pentru nişte prieteni din Bucureşti. Cu ocazia asta am fost în locuri pe unde nu am mai fost de ani buni. Am fost pe dealu’ Guşteriţei şi am văzut oraşu’ de sus. Am fost la muzee, apoi în turnu’ de la Biserica Evanghelică. Şi am prins deschise şi turnurile de pe strada Cetăţii, which was nice, pentru căăăă, niciodată nu le-am prins deschise. Şi am mers pe pasajul dintre 2 turnuri, lucru pe care dintotdeauna mi-am dorit să-l fac. Am mâncat şi o pizza gigantică şi dup-aia am stat toţi cu burţile pline de bere-n sus. Concertele au fost ok, mi-au plăcut mult cei de la Pain, Opeth, Subscribe şi My Dying Bride. Au fost ok şi cele de la Tristania şi Nightwish, numai că na 🙂 cel puţin la Nightwish, deşi au făcut show, totuşi a lipsit ceva. Ştiţi la ce mă refer. Şi ce m-a uimit a fost că nu am văzut niciun pogo, e primul an în care nu am văzut aşa ceva. Ţin minte la prima ediţie, în 2005, că intrase la pogo un tip cu o furculiţă, de nu mai lipsise mult să scoată ochiu’ cuiva. Organizarea a fost ok, n-au fost incidente. Şi ce nu mi-a plăcut a fost că au introdus şi aici sistemu’ ăla cu jetoane. Preţurile nu au fost mari, dar era enervant că trebuia să stai la 2 cozi. Am fost în Bucureşti, tot aşa la un festival şi am dat 10 lei pe o bere de 330. Iar aici era 5 lei una de 400, că na, paharele erau de 500, da’ cei care puneau în pahare nu aveau prea mare dare de mână.
Per ansamblu a fost un weekend fain petrecut acasă. Din păcate nu m-am văzut cu toţi prietenii cu care mi-aş fi dorit să mă întâlnesc, că era târgu’ de fete de pe muntele Găina, tot atunci şi ei au fugit încolo. Anu trecut am fost şi io cu ei, da’ anu’ ăsta am zis să stau la tot festivalu’, că şi anu’ trecut s-au suprapus. Mai erau şi nişte omuleţi verzi foarte amuzanţi, care se plimbau pe acolo şi se băgau în pozele oamenilor, îi imitau sau săreau şi fugeau pe acolo. Mie mi-a fost milă de ei vineri, că a fost tare cald şi ei la costumele ălea nu aveau nicio aerisire. Nu li se vedea faţa deloc, parcă erau la musulmani, de fapt nu, că la ăia li se văd măcar ochii. Ăstora nu li se vedea nimic. Dar tot erau simpatici. Ei promovau conştientizarea în legătură cu mediul înconjurător şi aveau treabă cu reciclarea. Dacă vreţi să stiţi mai multe despre ce fac ei, intraţi aici. Ce-ar mai fi de zis ? Well, poze am făcut multe bineînţeles. Pun şi aici, atât de la festival, cât şi din locurile pe unde am fost, deci o să fie ceva.





Am fost neserioasă

3 02 2009

…ştiu….a trecut ceva vreme de când nu am mai scris un cuvinţel pe-aici. Au fost mai mulţi factori la mijloc…sper să-mi revin acu’.

Cre’că postu’ ăsta o să fie unul gen scurt pe doi.

  • Fost la munte acu 2 săptămâni, văzut multăăăăă zăpadăăăăă, ceea ce plăcu la mine şi la camera mea…văzut crucea de pe Caraiman aprinsă, pe care n-am mai prins-o aşa de când eram copilă…o să pun ceva pozine mai jos.
  • Fost şi acasă weekendu’ ăsta, mai mult pentru a vedea demonstraţia de freestyle snowmobile….făcut iarăşi poze şi o să înşir câteva aici.
  • Fost problem cu colega de apartament….pierdut colegă…găsit colegă noo…o să se mute din martie
  • Reuşit să repar chestiile care erau aiurea în apartament şi acu nu mai am impresia că se dărâmă dulapu’ pe mine şi crapă patu’ când mă întorc de pe o parte pe alta (nush ce activităţi o avut uaminii care o stat înainte aici 🙂 da’ cre’că o avut de schimbat multe becuri că s-o suit mult pe pat 😉 )
  • Apucat de redecorat camera…fost la Ikea pt a lua o lampă (cică) şi ajuns acasă cu o gramadă de chestii care nu erau în program…sau în bujet….salariul meu a dezvoltat frică de Ikea
  • Am fo la concert Cobe…plăcut….simpatic foc solistu’ 🙂 (pozele lasă de dorit că am avut doar telefonu’)
  • Cunoscut un om pe care-l admiram pentru demersurile pe care le-a luat cu o petiţie…nu dau numele că-i persoană publică….pierdut admiraţia pentru el….o declar nulă….m-a dezamăgit complet felul lui de-a fi şi modul în care vorbea şi mai ales faptul că a promis că face o treabă, iar apoi s-a fofilat zicând că omu’ se descurcă cel mai bine singur. WTF ? (p.s. treaba nu avea legătură cu mine, ci mai mult cu asociaţia din care am făcut parte în studenţie).
  • Terminat sesiunea….cea mai atipică sesiunea pe care am avut-o şi cea care mi-a pus cel mai mult neuronii pe baricade….da’ nu-i bai….fu interesant….mă bucur de vacanţă…sort of…în sensu’ că nu mai tre’ să recuperez la lucru orele pe care le plecam pentru a merje la cursuri…uici iz gud 🙂
  • Văzut scrisoare de la verişoara lu’ Băselu’ din SUA, care aparent caută sponsor bogat să o aducă înapoi în ţară. Ştiu io unde ar putea merje, că am fo în practică acolo la spitalu’ ăla cu număr 🙂

Na acu să fie pozeeeee





Unde e butonul de Pauză ?

7 12 2008

Nu ştiu cum sunteţi voi, dar eu de-abia aştept să vină vacanţa…aia de la master, că la lucru o să căpătăm jumatea lu’ 5 (pentru necunoscători e semnu’ ăla pe care-l faci când bagi degetu’ mare între degetul mijlociu şi inelar şi strângi pumnu 🙂 ). Weekendul trecut prelungit mi-a prins extrem de bine. Am reuşit să ajung acasă unde am stat mai mult de 12 ore (happy me 😀 ). Am fost prin Piaţa Mare şi am văzut decoraţiunile, orăşelul copiilor plin bineînţeles de „uriaşi” care mai de care mai adorabili. M-am lăsat fascinată de felul în care se reflectau luminiţele în gheaţa patinoarului. Am urcat şi-n turn şi oricât de tare m-am chinuit să fac poze pieţei, tot nu am putut să obturez complet reflexia mea din geam :(Iar de 1 decembrie am luat la rând toate muzeele din oraş, dat fiind faptul că accesul a fost gratuit. Am fost şi patrioată şi am umblat cu steagul după mine şi mi-am adus aminte de anii trecuţi în care dădeam câte o fugă la Alba Iulia. Anul ăsta nu a fost posibil, da’ nu-i nimic, mie mi-a plăcut la nebunie modul în care s-a desfăşurat ziua. Am fost la Brukenthal unde nu am mai fost de 2 ani şi am rămas foarte plăcut suprinsă de renovările făcute. Etajul al 2-lea arată absolut fan-tas-tic ! Eu eram „a woman on a mission” : căutam tabloul meu preferat. M-am uitat peste tot după el pentru că nu mai era la locul unde îl găseam de fiecare dată. Iar bineînţeles că la fel ca orice lucru pe care-l cauţi în lumea asta, era fix în ultimul loc în care mergi. Prima dată când ochii mei au căzut pe acest tablou intitulat Toamna eram în liceu şi am stat cred că mai mult de 20 de minute în faţa lui. Pur şi simplu picioarele mele nu mai vroiau să plece de lângă el. Acum am păţit la fel, dar spre deosebire de alte dăţi, acum a fost foarte multă lume şi nu mi-a fost permis să ajung la starea aia faină în care gândurile-ţi zbroară în locuri surprinzătoare pe măsură ce studiezi fiecare detaliu al pânzei. Ca oameni nesimţiţi ce am fost, l-am rugat pe un prieten să facă o poză tabloului 🙂

Apoi am mers la muzeul de ştiinţe naturale şi la cel de istorie. Nu mai e nevoie să spun că din nou am rămas surprinsă de renovările aduse. La cel de istorie am descoperit 2 lucruri deosebite. Primul a fost o vitrină cu tot felul de vase de sticlă, care erau atât de frumos colorate, iar lumina aruncată asupra lor era perfectă. Iar apoi la secţiunea Lapidariu am descoperit o cameră care era pictată toată în steluţe 😀 Din nou au fost făcute poze pe ascuns că noi „e” nesimţiţi. A, şi mi-am găsit şi eu în sfârşit cavalerul 🙂

Iar apoi pe stradă am primit free hugs de la mai multe persoane, lucru care mi s-a părut foarte amuzant. Ce să zic ? M-am simţit super weekendul trecut 🙂

Ieri s-au aprins şi luminiţele în capitală. Nu am fost pentru că am zis că o să fie o îmbulzeală de nedescris (ceea ce a şi fost) şi am zis că poate merg diseară să văd minunile şi să fac nişte pozine 🙂 Asta dacă ţine vremea cu mine şi se opreşte ploaia asta nenorocită care stă în calea mea de azi-noapte.

Nu vă e dor de ninsoare ? Mie daaaaaaa….”Let it snow, let it snow, let it snow”…cât mai repede dacă se poate !!!!





Viaţa e frumoasă !

23 11 2008

Şi chiar cred asta şi în mine se petrece o explozie de sentimente plăcute de fiecare dată când văd câte o dovadă care să-mi certifice lucrul ăsta. Chiar mai devreme, de dor de casă, am accesat una din webcam-urile din Piaţa Mare şi ce-mi văd ochii ? 2 băieţi care stăteau cu o pancardă mare în faţa webcam-ului şi pe ea scria Te Iubesc. Nu ştiu pentru cine erau cuvintele acelea, dar pe mine m-au bucurat nespus. Mi-a demonstrat că lumea încă mai e capabilă de a face gesturi frumoase din dragoste. De când i-am văzut pe băieţi nu mă pot opri din zâmbit.  Am făcut şi un screen shot pentru că nu cred că o să mai văd curând ceva atât de special. Păcat doar că după 10 secunde după ce am făcut eu poza, a venit un gardian la ei şi le-a spus să plece. Se poate vedea in poză pe cineva care vine nervos înspre ei. Damn ! De ce nu i-a lăsat pe băieţi să se manifeste romantic în continuare ? Că la ochii mei plăcea mult.





Frig maică !

27 09 2008

Brrrr, acu am venit de afară, am zis să-mi scot puţin nasul la aer, iar acu am intrat oleacă să mă încălzesc, ca să fiu pregătită pentru concertele din seara asta ce vor fi în Piaţa Mare. Nu sunt cine ştie ce. Sunt organizate cu ocazia celor 15 ani de existenţă ai Atlassib-ului. Şi vor concerta Ruslana, Jennifer Rush, Gibson Brothers, Kaoma, Dr. Alban, iar de-ai noştri o să fie Holograf, Voltaj, Vama şi desigur Peeepeeeeee 🙂 În mod normal nu aş ieşi din casă pentru ele, daaaaar vom fi mai mulţi şi o să facem bâză, which will be nice.

So, ieri nici nu am ajuns bine acasă că deja a început lumea să mă asalteze cu întrebări, în principiu au vrut să ştie în ce gaură m-am ascuns ultimele 2 săptămâni. Iar după oferirea raportului de activitate, un prieten în special a început să facă figuri. Nu ştiu ce anume nu i-a convenit lui, dar a avut o reacţie foarte ciudată. El a fost o persoană foarte importantă pentru mine acu 3 ani, dar treptat s-au răcit lucrurile între noi, iar acum suntem mai mult cunoştinţe decât prieteni. Ei, dragul de el a început să-mi spună mie că degeaba plec la Bucureşti că nu o să găsesc ce caut, că greşesc dacă las tot ce am aici şi că o să pierd toţi prietenii pe care îi am, că omu’ e egoist şi că toţi o să mă dea la o parte. Şi tot felul de bla bla-uri de genul ăsta. Pur şi simplu am rămas şocată de răutatea cu care vorbea cu mine. Nu înţeleg de unde au ieşit lucrurile ăstea. Şi nu înţeleg de ce a luat el atât de tragic lucrurile. Dacă plec la master acolo, asta nu înseamnă că automat rămân acolo pentru totdeauna, că nu o să mai vin acasă şi că pun punct la tot ce am aici şi ignor tot în favoarea a ceea ce voi găsi acolo. Iubesc prea mult tot ce am aici pentru a renunţa chiar aşa la tot. Mă întristează foarte mult cuvintele lui. Sunt total de acord cu faptul că prietenii trebuie să-şi spună cu adevărat ce cred, dar nu în felul acesta. Era greu să spună Mă bucur pentru tine şi-ţi doresc tot binele ? chiar era aşa de greu ? Chiar dacă nu vorbea serios. Eu sunt de părere că între prieteni trebuie să existe acel respect pentru deciziile luate şi de asemenea trebuie să fie susţinere în caz de nevoie. Iar dacă el chiar nu şi-a dat seama că eu am nevoie de sprijin şi susţinere, atunci poate nu e chiar acel prieten care credeam eu că e. Încă mai păstram amintirea unei legături care exista între noi. Şi tocmai asta e buba, legătura aceea nu  mai e de mult ce credeam eu că e. Hmmăm….tocmai ăsta e motivul pentru care nu trebuie să pun eu chiar aşa de mult la suflet cuvintele lui şi să trec peste ele. Au fost spuse din răutate şi au fost nesolicitate. Şi nu înţeleg de unde au apărut pentru că până să-i spun de plecare era veselia de pe pământ.

Anyway…merg să-mi pregătesc nasu’ pentru frigu’ de afară…..Hmmmm….poate găsim pe undeva un must bun sau un vin fiert…oooo, a doua variantă ar fi şi mai bună. E aici lângă mine o cabană cu un must foarte bun, în fiecare an i-am făcut proba ca să mă asigur.

Poza e făcută azi, ce se vede acolo e Cisnadioara, care e la aproximativ 10 km de Sibiu.

O să mai revin cu poze din seara asta…cred 🙂