New Year’s Frozen Delight

2 01 2011

Tare tare tare, dar tare frumoasa plimbarica….mai putin a contat faptul ca erau -13 grade 🙂 S-a meritat din plin !

Anunțuri




Înapoi în timp

21 02 2010

Pe vremea studenţiei am descoperit Festivalul Internaţional de Film Documentar Astra Film. Şi ce zile faineee ! Ne strângeam mai mulţi, ne luam abonamente pentru toată durata festivalului şi erau zile în care stăteam de dimineaţa până seara acolo. Eram dotaţi şi cu de-ale gurii, aşa că nimic nu ne împiedica să ne bucurăm de experienţă. Bineînţeles că unii dintre noi mai şi adormeau şi alţii făceau glume pe seama lor. Era o atmosferă aşa faină ! Urcau regizorii pe scenă şi purtam discuţii cu ei, iar dacă pauzele între filme erau mai lungi, de obicei la parterul sălii se organizau diferite evenimente. Ţin minte că în 2007 că au adus pe Junii Sibiului şi pe lângă asta ne-au dat să degustăm vin şi brânză tradiţională. Şi tulaaai ce vin bun o mai fost şi ăla !!!!
Accidental am auzit la radio o reclamă la zilele Astra Film în Bucureşti şi că la Muzeul Ţăranului şi la Centrul Naţional de Artă vor rula cele mai apreciate documentare şi cele care au luat premii la ultima ediţie. Cum am auzit am pus mâna pe telefon şi am convocat „ieşeala” ca să zic ca-ntr-o reclamă. Noi am ales să mergem la Centrul de Artă, că era mai aproape. N-am mai fost niciodată acolo, da’ am rămas impresionată de sală. Foarte faină ! La început nu eram decât 5 persoane acolo şi mi-a părut rău că doar atât e apreciat festivalul în Bucureşti, dar pe măsură ce avansa documentarul, apăreau tot mai multe persoane, iar la începutul celui de-al treilea documentar, sala era plină, erau oameni şi la nivelele superioare ale sălii. Which was nice to see ! Am întâlnit şi persoane de acasă acolo, which was also nice 😀
Iar dacă sâmbătă o fost aşa fain afară (erau oamenii în tricou, da’ io tot nu mi-am dat jos geaca 🙂 ), am profitat şi m-am plimbat puţin prin Cişmigiu. Ce să mai ? Zilele ăstea m-am simţit ca-n primii ani ai facultăţii.
Am făcut şi ceva poze, dar pe zi ce trece simt nevoia tot mai mult de un curs de fotografie. Poate de-aia nici nu mai postez atât de des. După ce termin master-ul şi voi avea mai mult timp liber, m-oi ocupa şi de curs. All in good time 🙂





Dragostea n-are vârstă

26 05 2009

Poza de mai jos am făcut-o aseară. Sunt într-o dispoziţie cam romantică de câteva zile. Dar mi s-au părut foarte drăguţi bătrâneii. Asta-mi doresc să am şi eu mai încolo…să am pe cineva lângă, pe umărul cui să-mi sprijin capul şi cu care să deapăn amintiri. Să mergem ţinându-ne de mână prin parc şi să fim la fel de îndrăgostiţi ca-n ziua-n care ne-am luat 🙂 Să ne înţelegem din priviri şi să întinerim împreună cu nepoţii noştri. Şi dragostea noastră să fie mai tânără decât a celorlalte cupluri din parc, care sunt de 3 ori mai tinere decât noi. I love seing people in love ! Miss being in love, but that’s another story 🙂
DSC06706





Curiozitatea care a omorât pisica

15 05 2009

Well, nu a chiar omorât-o. Cel puţin nu pe a mea. And yes, I do have a cat 😀
La staţie la Universitate, multă vreme a fost un afiş pe care scria aşa :
Scumpo-n loc de mărţişor,
Ţi-aş aduce-un mâţişor
Mâţişor de salcă-n sevă,
De nu chear un mâţ de-adevă.

Ciudat, că acu mă chinuiam să-mi aduc aminte cine a scris chestia asta, da’ nu reuşesc….scuzeeee. Evident că afişul ăsta a fost pus acolo dinainte de mărţişor şi a fost luat acu vreo săptămână de acolo. Şi ţin minte că în fiecare dimineaţă, metroul se oprea în dreptul chestiei ăleia şi de fiecare dată când o citeam mi se punea un zâmbet maaaare, maaare pe faţă. Ai mei nu m-au lăsat niciodată să ţin animal în casă şi doar am cochetat de la distanţă cu ideea, dar acum nu ştiu, am simţit nevoia să am un sufleţel acasă care să mă aştepte. Acel sufleţel e Lala, un ghemotoc negru care a apărut pe lume pe 2 martie. Mărţişorul meu venit cu întârziere ! Mămica ei e un albastru de Rusia, iar tăticul e tomberonez de lux, iar soarta a vrut ca ea să fie la fel ca tăticu’. Da’ nu mă supăr, am mai puţin păr pe haine 🙂 Mai are o surioară care e ca mămica ei şi iniţial pe ea o vroiam, dar când am fost să le văd, Lala a fost prima care m-a întimpinat. Şi asta a fost să fie a mea ! Ştiţi cum se spune că de fapt animăluţele-şi aleg stăpânii. Nu o să încep acum să spun cum stă cu lăbuţa în stângă şi mâine în dreapta. Pot să spun că e o zăpăcită şi jumătate şi că are orele ei de nebunie în care nu stă 2 secunde în acelaşi loc, se învârte ca titirezu’ prin toată casa. Câteodată e distractiv, alteori (adică seara când vreau să dorm, că deh…io am trezirea la 6 juma pentru a merge la lucru) e de-a dreptul exasperantă. Acum văd că învaţă să nu mai facă aşa şi să-mi respecte programul. Cert e că în momentul în care intru pe uşă şi ea vine în întâmpinarea mea şi începe să „vorbească” cu mine şi sare pe lângă mine să ne iubim şi să ne jucăm, uit de toate problemele de la lucru, de acasă şi de la şcoală. Şi asta-i place tare mult sufletului meu. Mi-a înseninat zilele, chiar dacă a făcut o preferinţă pentru perdele şi pentru părul meu şi mă mai trezesc cu câte-o gheară în ceafă 🙂 Dar e o scumpete de fiinţă.
DSC06456





A venit primăvara băăăăă !!!!

5 04 2009

Deeeeciiiiii, îi aşaaa de fain afară de nu prea-ţi vine să mai intri în casă.
Ptiu, iar am fost neserioasă şi m-am lăsat pe tânjeală cu blogu’, da’ las că acu bag un blitz update :). Sâmbătă am făcut un lucru pe care nu credeam că-l voi face vreodată, am mers la un meci de-al Stelei. Moi nu-s fană Steaua, nici altă echipă din ţară, prefer să fac altceva decât să vizionez un meci. La fotbal mă mai uit aşa din când în când, da’ când joacă naţionala, deşi ultimele meciuri nu le-am văzut decât pe jumate’ că m-am enervat că o jucat ca cizmele 😀 Aşe şi să revenim la Steaua. Dacă m-aţi întreba ce s-o întâmplat efectiv pe teren, v-aş răspunde vaaagggg, pentru că io am fost mai concentrată la ce se întâmpla între galerii. A, o jucat cu Gloria Bistriţa. Şi dragele galerii scandau într-una cuvinte de dulce către adversari, mai puţin când tot stadionu’ o căzut de acord să se ia de Dinamo şi atunci toţi o fo ca fraţii. Mie mi-o plăcut când ăia de la Bistriţă înjurau pe Jiji, iar tot stadionu’ se unea într-un „Huooooooo” de-ţi plesnea timpanu’ 🙂 Şi au fost interesante şi banner-ele pe care le-au avut. Ce mi-o mai plăcut o fost comentariile celor de pe lângă mine 😀 M-am prăpădit de râs. Da’ numa că de manifestat nu prea m-am manifestat, am stat cuminte la locu’ meu şi am făcut poze, că de ziceam ceva, mi-o şi luam pe coajă 🙂 Mai ales că noi ăştia care am fo, ţineam cu Bistriţa pen’ că tipu’ de la care am avut beletele era din staff-u Bistriţei, aşe că noi am ţinut cu mâna care ne-o hrănit. Oricum cei mai tari o fo ăia de la Bistriţa când o afişat un banner pe care scria „Gigi, nu scăpa săpunul” :)) Da’ din păcate o fo 1-0 pentru uaminii lu’ nea Jiji.

Şi am mai fo’ azi în „micul” parc al tineretului care-i la o aruncătură de băţ de moi, da’ pen’ că-i aşe aproape, am zis că „las că oi merje io odată şi acol” şi în consecinţă am fost tot prin alte parcuri şi alte locuri aflate la mama naibii. Şi azi am reuşit şi performanţa asta şi-i aşa de fain parcu’, mai ales că-i plin de copaci înfloriţi ! Uraaaa !!! :))

Mi-am dus camera să vază şi pe băieţii ăia care-s în flăcări (adicătelea In Flames), da’ poze mai puţintele, pen’ că eram mai ocupată să-mi păstrez echilibru’ că erau foarte simpatici şi afectuoşi băieţii care făceau pogo, atât de afectuoţi încât se „plimbau” cât mai departe şi vroiau să intre în contact cu cât mai multe persoane, alţii chiar au vrut să vadă cum e să te pipăie 10 mâini deodată şi s-au lăsat purtaţi pe braţe de popor, dar o parte din ei au descoperit şi gravitaţia şi cum-i să cazi de la 2 metri. Concertu’ o fo fain, unii spun că nu s-a auzit bine, mie mi-a plăcut, dar am fost în faţă, aproape de boxe, aşa că nu ştiu cum a fost în spate. A, şi ce mi-a plăcut mult e că m-am întâlnit cu un prieten din Sibiu 😀 Dintre toate locurile 🙂

Şi am poposit şi pe la Muzeu’ Satului, unde l-am văzut pe Daniel Buzdugan şi mă simt mai bogată spiritual pentru treaba asta :)) M-am prostit şi pe acolo, m-am suit în nişte maşinuţe şi mă prefăceam că-s la curse, asta până când a-nceput lumea să se uite urât la mine şi m-am purtat din nou ca o domnişoară respectabilă ce-s. Şi apoi m-am dat în roata aia maaaaareeeee din părculeţu’ ăla pentru copii de lângă. Şi o plăcut la mine şi la stomacu’ meu experienţa.

Şi gata că aberez aiurea. Ca de obicei…pozeeee





My peaceful day

4 03 2009

La sufletu’ meu place mult acele zile în care se uită de toate lucrurile care ocupă gândurile „evri faching dei”, consumă creditu’ la tilifon şi toacă nervii. O astfel de zi am avut duminica trecută. Soarele mi-a încălzit corpul, iar prietenii sufletul. Am ieşit cu Paula şi cu prietenul ei în explorare, am luat-o la pas prin Bucureşti şi am văzut şi fotografiat locuri superbe. Iar când am simţit nevoia de un pic de pauză am intrat într-un butic (ce-mi place să spun aşa) în care orice fată se pierde şi are orgasm de cum intră în el. Mda…magazin cu tot felul de prăjituri !!!! Am păpat o prăjiturică (faching iammiiii) şi am luat-o de la capăt cu exploratu’ şi cu pozele. Am găsit şi un magazin foarte drăguţ cu tot felul de lucruri vintage pe Calea Victoriei. Şi apoi am trecut pe lângă Odeon, unde am văzut un afiş mare cu Premieră Epopeea lui Ghilgameş….mmm, interesting. Şi am luat bilete şi seara am revenit în oraş. Uhm…ce să spun de piesă. Mi-au plăcut costumele şi decorurile. Pot să spun că mă aşteptam la altceva, dar aici poate a fost greşeala mea că nu am fost open minded 🙂 Piesa a durat 3 ore jumate, iar a 2a parte pot să spun că mi-a plăcut mai mult decât prima. Actorii au fost excelenţi pentru că la un moment dat e o scenă cu ultimele momente ale unui personaj (nu vă zic care, merjeţi şi vedeţi de vreţi ! ) şi m-a emoţionat foarte mult, deşi cu 5 minute înainte mă enervase la culme acelaşi personaj şi chiar îmi părea rău că moareeeee. How about that ? Ce pot spune cu siguranţă e că trebuia să fie un anunţ cu limită de vârstă, pentru că am văzut copii în public, iar piesa are scene de nuditate şi un limbaj ceva mai colorat să spunem 🙂 (expresia care a provocat cela mai multe răsete în sală a fost : Brăzdează-mi vulvaaaa !!!!!). Şi ce m-a surprins plăcut încă dinainte să înceapă piesa a fost că pe fiecare scaun era câte o carte din colecţia Cotidianul. Eu am căpătat Divisadero de Michael Ondaatje (autorul Pacientului Englez…ştiţi voi, filmu’ ăla care a luat multe Oscaruri şi a provocat isterie acu câţiva ani ). Mulţam fain !

Na acu ce mai poate să urmeze decât pozeeeeee ? 🙂





Unie-i zăpadaaaa ?

20 12 2008

Că eu o tot aştept…..şi nu vrea să vină nenorocitaaaaaa….eram supărată că anu’ ăsta nu am vazut deloc zapadă şi weekendu’ trecut am dat o fugă până la bunicii mei la Azuga. Şi ce-mi văd ochii ? Zăpadăăăă….multă zăpadă…deşi am stat doar de pe o zi pe alta acolo, am avut norocul de a vedea ninsoare constant, căci ningea când am ajuns acolo şi la fel era şi când am plecat. Weekendu’ ăsta am văzut că nu prea mai e zăpăduţă, dar cel trecut a fost magic pentru mine. Mie-mi place să merg la pârtie să mă uit la cei care se dau la vale 🙂 De data asta au fost foarte puţini schiori şi persoane cu placa, dar în schimb au fost foarte mulţi cu făraşe şi săniuţe. Ceea ce a însemnat că urletele au fost la ele acasă. Nu ştiu de ce se simte nevoie de a urla când eşti pe sanie sau sac sau făraş, dar pe mine mă amuză treaba asta. Am stat şi m-am uitat la ei o perioadă şi a fost foarte frumos. Dar ce mi-a plăcut mie cel mai mult au fost brăduţii, care arătau minunat cu haina lor de nea.  Şi am mai văzut un lucru care m-a surprins într-un mod foarte plăcut. Am mai descoperit un om de zăpadă 😀 Vai de când nu am mai văzut aşa ceva ! Acum 2 ani am făcut ultimul meu om de zăpadă. Se luase curentul şi pentru că tot ningea de zor şi zăpadă era din plin, m-am întâlnit cu o prietenă şi am făcut uriaşul nostru. Nu vă pot spune cu ce reacţii faine ne-am pomenit. Pur şi simplu oamenii opreau maşinile lângă noi şi ne spuneau că nu au mai văzut de mult un omuleţ şi ne urau spor mai departe. Alţii chiar s-au oferit să ne ajute. A fost genială experienţa. Bine, până la un punct în care ne-am trezit asaltaţi de 3 copii care nu aveau mai mult de 12 ani.Ei, „dragii de ei” au început să dea în noi cu bulgări. La început am fost amuzaţi şi am dat şi noi cu bulgări înspre ei, gândindu-ne „snowfighttttttt!!!!!!!!”. Dar nu se mai potoleau afurisiţii ! Iar apoi ne-au şi stricat omuleţu’ 😦 Serios că în adulţii aceia care s-au oprit din drumul lor pentru a se bucura puţin de omuleţul nostru era un suflet de copil mai curat decât ce era în cei 3 obraznici. Şi cine zice că nu mai există spiritul acela de copil în oamenii mari ? Există, dar nu e mereu atât de evident. Omuleţul pe care l-am descoperit la Azuga avea năsucul căzut, dar cineva i l-a înlocuit cu altul.Frumos gest 🙂

Şi am mai văzut şi semne ale crizei financiare 🙂 Am văzut primul moş cocoşat de griji 😀

Acum stau şi număr zilele 🙂 Mai am 4 zile până merg acăsică. Am reuşit să-mi iau concediu zilele acelea dintre Crăciun şi Revelion şi sunt foarte fericită. Ce ar fi însemnat să plec acasă în 24, să mă întorc aici in 28, sp lucrez 29, 30 şi 31, iar apoi să plec din nou acasă în 31 ? Oboseală şi nervi. Asta am fi însemnat. Aşa am şi eu o mini vacanţă din 24 până pe 4 😀 ieeeeei. Abia aştept să ajung acasă să văd brăduţul făcut şi să ascult colinde 🙂 What can I say ? I’m a Christmas person.