Omul raţional este cel care se adaptează nevoilor lumii. Omul iraţional este cel care luptă pentru ca nevoile sale să fie adaptate lumii. De aceea progresul nostru depinde de omul iraţional.
ain’t it nicely put ? Problema e numai că, omul acela iraţional care se tot luptă este văzut ca un utopist şi este denigrat, izgonit şi ocolit de majoritatea persoanelor. Asta cu omu’ singur care înoată împotriva curentului mi-a adus aminte de un banc, care nu are legătură deloc cu progresul 🙂 Cică era un om la volanul maşinii sale şi mergea frumuşel pe autostradă când aude la ştiri „atenţie pe autostradă că un nebun merge pe contrasens”, la care omu’ nostru „care unu că sunt suteeeeeee ?”. Ei, aşa şi cu omul ăsta iraţional, el nu vede greşeala din gândirea lui, îi consideră pe ceilalţi ca fiind cei cu probleme. E ca treaba aia cu Chaplin, nu ştiu câţi dintre voi ştiţi Dictatorul. Chaplin a demonstrat sclipirea lui de geniu cu filmu’ ăla, prin faptul că a intuit exact desfăşurarea războiului, chiar înainte ca acesta să izbucnească. La momentrul respectiv a fost considerat un comunist pentru asta şi s-a crezut că el promova prin filmu’ ăsta ideile lui Hitler. Ulterior, după izbucnirea războiului filmul a fost văzut ca un lucru de mare inteligenţă. Dar asta deja era prea târziu deoarece Chaplin fusese deja expulzat din America.
De ce blamăm mereu lucrurile pe care nu le înţelegem ? De ce etichetăm şi judecăm ? Şi mai ales de ce nu vrem să recunoaştem că facem lucrurile ăstea ? Tuturor ne place să ne credem cele mai obiective persoane, cele mai drepte şi cele mai deschise. Pentru unele persoane reprezintă o adevărată provocare să-şi formeze o părere proprie şi de aceea e mai uşor să urmeze pe cineva care este capabil de a expune şi susţine o idee. Aşa au luat naştere atât unele din cele mai rele lucruri din istorie, dar şi unele cu adevărat remarcabile. Mai ştiţi treaba din Lăpuşeanu’ cu proşti, da’ mulţi, nu ?
Ce Uameni ! 