Materialista din mine

4 10 2008

Cu toată mutarea asta, am descoperit că ţin foarte mult la lucruri. Ştiu că nu e chiar indicat lucrul ăsta, că ar trebui să punem mai mult accent pe lucrurile spirituale decât cele materiale, dar la mine nu pare a funcţiona mereu acest principiu. Desigur că apreciez lucrurile pe care nu le poţi atinge, ca un zâmbet, o zi petrecută în compania persoanei potrivite, o privire care-ţi dă forţă, dar uneori mai uit lucrurile ăstea şi atunci îmi îndrept toată atenţia spre cealaltă categorie. Dar la mine tot procesul ăsta e legat mai mult de amintiri, de exemplu, chiar dacă de ceva vreme ne-am schimbat uşa de la intrare şi implicit şi yala, eu încă ţin în continuare în legătura mea de chei, cheia cea veche. Pentru că-mi aduce în minte multe lucruri, cum ar fi ziua în care am primit-o prima oară de la mama, cum era agăţată de o panglică roşie pentru a putea s-o pun după gât, sau când am uitat-o în yală şi m-am panicat toată că mi-a fost furată, când de fapt vecinul de lângă o văzuse acolo şi o ţinuse la el până am ajuns acasă de la şcoala. Chestii de genul ăsta !

Mie mi-e foarte greu să mă decid ce să iau la mine când plec undeva pentru mai multe zile. Stau şi mă gândesc, la fel cum fac şi alte mii se femei „dacă-mi trebuie asta? sau asta?„. Dar asta face parte din normal…şi nu, nu sunt tipul acela de femeie căreia îi ia o oră doar să se pregătească, să zicem că sunt prevăzătoare (?). Calitate / defect pe care l-am blestemat de multe ori când am mers în drumeţii, că aveam cel mai mare bagaj dintre toţi.

Pur şi simplu ţin la lucrurile dragi, eu foarte greu arunc lucruri, le păstrez în cutii, sau în dulap pentru că mai am momente în care vreau să mă cufund cu totul în trecut, iar prin intermediul acelor lucruri reuşesc cel mai bine.

Desigur că unele lucruri pe care le păstrez sunt total inutile, dar după o perioadă dau peste ele şi le arunc. Aşa s-a întâmplat şi cu părul meu. Da, am spus păr. La mine în familie, mama vroia mereu să mă tundă scurt pentru că era mai practic, iar tata vroia să am părul lung, iar până în clasa a 9a am avut mereu părul lung, la vremea aceea era până în partea de jos a spatelui (frumos spus, nu🙂 ). Ei, în a 9a am zis că nu se mai poate şi am fugit direct la coafor şi m-am tuns scurt, iar pentru a păstra o amintire a micii mele răzvrătiri, am păstrat părul acela tăiat. Bineînţeles că după 2 luni era la gunoi, dar pe moment mi se păruse o chestie foarte importantă care se cerea păstrată.

Alte lucruri păstrate sunt scrisorile, într-o perioadă scriam şi primeam foarte multe scrisori, le mai am şi acum, puse după dată, aranjate frumos. Uneori le mai deschid şi le mai citesc şi primul gând care-mi vine în minte este „vai ce copii handicapaţi am fost !” Mereu termin de citit cu un zâmbet maaaaare pe faţă.

Nu fac parte din acea categorie de persoane care pot spune cu mâna pe inimă că dacă s-ar ivi ceva mâine ar fi în stare să lase tot în urmă şi să nu se mai uite în spate. Dar nu sunt nici ca aceia care petrec excesiv de mult timp ancoraţi în trecut. Pur şi simplu, ca mulţi alţii, apreciez ce a fost, bun sau rău şi iau totul ca atare.


Acțiuni

Information

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: