Ahhhh….Vinovăţia

23 01 2008

Vinovăţia cred că e unul din modurile de tortură cel mai dureroase ale conştiinţei. Nimic nu te atinge mai rău decăt propriile reproşuri, mai ales dacă eşti o persoană căruia îi place să-şi respecte cuvântul. Dacă ai făcut ceva, sau mai bine zis nu ai făcut şi eşti conştient de asta şi ai procese de conştiinţă, atunci când apare o persoană şi îţi aduce aminte de ce nu ai făcut e şi mai nasol, îţi vine să te faci mic mic mic şi să dispari din locul acela. În ultima vreme am „experimentat” din plin sentimentul ăsta. Trebuia să mă apuc să lucrez la lucrarea de licenţă, daaar am găsit alte modalităţi de a-mi petrece timpul. De ce oare noi oamenii suntem aşa ? În mod cert fiecare persoană a făcut ceva în genul ăsta, a evitat să facă un lucru, a căutat orice altceva de făcut, numai să nu facă lucrul care trebuie. Şi apoi vin procesele şi ajungi într-o situaţie în care orice ai face, nu poţi uita de ce trebuie să faci. Stai la masă, mănânci şi conştiinţa spune „Şi cu ….. cum rămâne?”, mergi să plăteşti facturi şi în timp ce stai liniştit la coadă ascultând ultimele nemulţumiri ale pensionarilor, auzi de undeva „Şi cu …… cum rămâne?”. Stai de vorbă la telefon şi parcă şi auzi o voce care s-a băgat în conversaţie şi care tot repetă „Şi cu ….. cum rămâne?”.

Lucrul care mă distrează şi mă înspăimântă cel mai mult, în acelaşi timp e celebra replică „Gata! De mâine mă apuc!”. Mă distrează pentru seriozitatea cu care e spusă de fiecare dată, şi mă înspăimântă pentru că toţi ştim că mâinele acela, se va transforma într-un poimâine, care apoi se va transforma într-un răspoimâine şi aşa mai departe. Unii ar fi tentaţi să spună că asta e o dovadă a slabiciunii persoanei respective, dar stau şi mă întreb, oare nu e în firea noastră, a tuturor să facem prima dată lucruri care ne fac plăcere şi apoi pe cele care ţin de responsabilitate şi pentru care nu avem nicio tragere de inimă ? Bineînţeles că cel mai mare duşman al nostru este timpul, căci dacă ai la dispoziţie mai mult timp pentru a realiza un lucru, atunci îţi permiţi mici escapade (deşi nu e termenul pe careîl căutam). În acele momente, aproape orice pare muult mai important decât ce trebuie făcut. Şi bineînţeles că după toate astea vine „mirifica” vinovăţie, care nu te lasă să adormi înainte de a-ţi face o morală zdravănă şi de cele mai multe ori reuşeşte să-ţi dea exact impulsul de care ai nevoie, pentru că ştim cu toţii că cel mai greu e să începi un lucru, de acolo înainte o să se deruleze totul mult mai uşor….dar până la punctul ăla se dă cea mai mare bătălie în interiorul nostru. Ce să mai…..ne chinuim singuri….si culmea e că ne mai şi place, deşi nu recunoaştem sau nu suntem conştienţi de asta. Altfel de ce tot repetăm aceleaşi greseli la nesfârşit ?

Până la urmă cred că e bună şi vinovăţia asta😀 Atunci când nu facem un lucru ce ar trebui făcut şi nu avem nicio reacţie, atunci ar trebui să ne îngrijorăm. Până atunci, dacă reuşim să ne încadrăm în „termenele limită” şi ducem la sfârşit lucrurile, putem sta liniştiţi. Numa’ bine !

7393-9009.jpg


Acțiuni

Information

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: