O povestioară despre daruri

10 01 2008

Această povestioară spune istoria unui tânăr suveran care a acceptat să conducă un regat; el era iubit încă de dinainte de a junge rege, iar supuşii, fericiţi de încoronarea lui, i-au dus daruri numeroare. După ceremonie, noul rege lua cina în palatul său; pe neaşteptate, s-au auzit bătăi în uşă. Servitorii au ieşit peste un bătrân înbrăcat sărăcăcios, cu aspect de cerşetor şi care voia să-l vadă pe suveran. Au făcut tot ce le-a stat în putinţă să-l abată de la hotărârea lui, dar în zadar. Atunci, regele a iuşit să-l vadă; bătrânul l-a acoperit cu laude, spunându-i că era foarte frumos şi că toată lumea din regat era fericită să-l aibă ca suveran. Îi adusese în dar un pepene galben; regele detesta pepenii galbeni, dar, ca să fie amabil cu bătrânul, l-a acceptat şi i-a mulţumit, iar bătrânul a plecat fericit. Regele a intrat în palat şi a dat fructul servitorilor să-l arunce în grădină. În săptămâna următoare, la aceeaşi oră, s-au auzit din nou bătăi la uşă. Fiind din nou chemat, regele a venit, iar cerşetorul l-a elogiat şi i-a oferit alt pepene. Regele l-a acceptat şi l-a salutat de bătrân şi, din nou, l-a aruncat în grădină. Întâmplarea s-a repetat mai multe săptămâni : regele era prea amabil ca să-l înfrunte pe bătrân sau să-i dispreţuiască generozitatea. Apoi, într-o seară, chiar atunci când bătrânul îi dădea regelui pepenele, o maimuţă a sărit de pe un portic al palatului şi a făcut să cadă fructul din mâinile lui; pepenele s-a spart în mii de bucăţi pe pardoseala palatului. Când regele s-a uitat, a văzut o mulţime de diamante căzând din inima pepenului. Neliniştit, a alergat în grădina din spate : toţi pepenii se desfăcuseră într-o colină de bijuterii. (fragment din Jurnalul erotic al unei adolescente de 16 ani de Melissa P.)

Morala acestei poveşti de referă la acele momente dificile prin care trecem, dar care pot ascunde lucruri cu adevărat minunate, la care nici nu te aşteptai sau nici nu sperai. Poate fi descoperirea unui prieten adevărat care te ajută să treci peste necazuri, poate fi o calitate de a ta pe care nici nu bănuiai că o ai, poate fi chiar soluţia mult aşteptată. În definitiv istorioare ne învaţă că nu există lucruri absolut albe sau negre, ci că mai sunt şi acele nuanţe de gri, pe care toţi ni le dorim, dar pe care nu le vedem întotdeauna. Întotdeauna există speranţă, important e să nu ne-o pierdem şi să o preţuim.

250px-melao.jpg

Anunțuri

Acțiuni

Information

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: