De ce îi iubesc :)

5 01 2008

Ultimele zile ai mei au fost toţi plecaţi şi am rămas singură acasă şi bineînţeles că am avut şi momente în care am rămas doar cu gândurile mele, iar unele din ele s-au îndreptat la câteva sute de kilometri de aici….la familia mea 🙂 Şi mai devreme mă gândeam cât îmi sunt de dragi anumite lucruri pe care ei le fac, şi pentru care îi iubesc nespus.

Pe fratele meu îl iubesc -pentru zâmbetul acela gigantic cât toată faţa pe care mi-l arată atunci când vrea ceva de la mine, şi la vederea căruia nu mă pot abţine să nu zâmbesc.

– pentru felul lui atât de tâmpit de a povesti ceva sau a spune o glumă, dar care instantaneu mă inveseleşte.

– pentru râsul lui atât de contagios

– pentru felul în care mă „stresează”

– pentru că oricât de târziu îl sun, el tot se îmbracă şi vine să mă ia din oraş

– pentru reuniunile de familie, care uneori sunt foarte plictisitoare….el e mereu acolo şi găsim cele mai ridicole subiecte de conversaţie şi cele mai absurde pretexte pentru a râde.

– pentru că atunci când am nevoie de ceva de la el, când îl stirg, el instantaneu răspunde „NU!”, dar de foarte puţine ori mă refuză.

– pentru că îmi seamănă mai mult ca oricare altă persoană din lumea asta, e singurul care provine din acelaşi „aluat” ca şi mine, avem aceleaşi „fundaţii”.

– pentru că e fratele meu mai mic şi încă mă mai lasă să am grijă de el, deşi el nu mai e mic de mult 😀

Pe mama o iubesc – pentru că e mama şi ea mi-a dat viaţă şi m-a protejat 9 luni

– pentru că încă are impresia că sunt mică şi că nu mă descurc singură dacă ea nu e acasă câteva zile

– pentru că vine în cameră la mine şi mă întreabă doar ce fac, pentru ca apoi să plece

– pentru că la lucru are pe desktop pusă o poză cu mine şi cu fratele meu, şi la fel are în buletin, la fel ca şi tata.

– pentru că dimineaţa, înainte de a pleca la lucru,mereu vine în cameră, şi dacă sunt dezvelită mă acoperă

– pentru că se îngrijorează mereu dacă ajung târziu acasă

– pentru prima noastră discuţie „serioasă”, în care se chinuia să-mi explice ce-i cu menstruaţia aia, deşi ea era vizibil mai tulburată decât mine

– pentru că uneori spune câte un lucru care nu are nici cea mai mică logică, şi pentru ca mai apoi să izbucnim într-un râs isteric

– pentru că e atât de frumoasă şi arată aşa „tinerică”, încât persoanelor nu le vine a crede că are copii atât de mari

– pentru că încă păstrează toate sms-urile noastre pe care i le-am trimis, deşi în ele nu e nimic special spus

– pentru că are curajul de a face a 2a facultate, cea mai distractivă parte fiind în sesiune, astfel în casă fiind 3 persoane care învaţă pentru examene.

Pe tatăl meu îl iubesc – pentru că de fiecare dată când mama vroia să mă tundă, când eram mai micuţă, el se opunea cu desăvârşire.

– pentru cultura lui generală, orice l-aş întreba, nu ar conta, ceva tot are de spus referitor la subiectul respectiv.

– pentru ochişorii lui blajini şi privirea lui blândă.

– pentru calmul lui.

– pentru veselia pe care o împrăştie în jur, cu care reuşeşte întotdeauna să însufleţească atmosfera.

– pentru că încă mai păstrează toate desenele şi felicitările pe care i le-am făcut în generală.

– pentru poveştile pe care mi le spune, din tinereţea lui sau orice alte relatări…are „darul cuvintelor”.

– pentru sufletul lui de copil şi bucuria de pe faţa lui când primeşte un cadou.

– pentru expresiile de genu „Ştii ce o zis buna ? Că mai bine să ţi se face rău, decât să-ţi pară rău”, deşi noi deja le ştim pe de rost; sau veşnica lui nemulţumire că „Aia ce asculţi tu nu e muzică, e zgomot….muzica adevărată e aia ce se poate fluiera”. (eu ascultând mai mult rock)

– pentru felul în care ne ştergea pe cap după ce făceam baie, în copilărie.

– pentru că mereu când ne povesteşte ce făceam când eram mici, are un zâmbet uriaş pe faţă, la fel ca şi mama.

Şi mai sunt o grămadă de motive, dar important că ei sunt cele mai importante persoane din viaţa mea, cei care îmi sunt mereu aproape şi mă susţin indiferent ce aş face, pentru că niciodată nu mi-a fost impus să fac ceva (fără să luăm în considerare ora la care trebuia să intru în casă cînd eram micuţă). Persoanele mele dragi şi speciale 😀

Anunțuri

Acțiuni

Information

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s




%d blogeri au apreciat asta: