Unie-i zăpadaaaa ?

Că eu o tot aştept…..şi nu vrea să vină nenorocitaaaaaa….eram supărată că anu’ ăsta nu am vazut deloc zapadă şi weekendu’ trecut am dat o fugă până la bunicii mei la Azuga. Şi ce-mi văd ochii ? Zăpadăăăă….multă zăpadă…deşi am stat doar de pe o zi pe alta acolo, am avut norocul de a vedea ninsoare constant, căci ningea când am ajuns acolo şi la fel era şi când am plecat. Weekendu’ ăsta am văzut că nu prea mai e zăpăduţă, dar cel trecut a fost magic pentru mine. Mie-mi place să merg la pârtie să mă uit la cei care se dau la vale De data asta au fost foarte puţini schiori şi persoane cu placa, dar în schimb au fost foarte mulţi cu făraşe şi săniuţe. Ceea ce a însemnat că urletele au fost la ele acasă. Nu ştiu de ce se simte nevoie de a urla când eşti pe sanie sau sac sau făraş, dar pe mine mă amuză treaba asta. Am stat şi m-am uitat la ei o perioadă şi a fost foarte frumos. Dar ce mi-a plăcut mie cel mai mult au fost brăduţii, care arătau minunat cu haina lor de nea.  Şi am mai văzut un lucru care m-a surprins într-un mod foarte plăcut. Am mai descoperit un om de zăpadă Vai de când nu am mai văzut aşa ceva ! Acum 2 ani am făcut ultimul meu om de zăpadă. Se luase curentul şi pentru că tot ningea de zor şi zăpadă era din plin, m-am întâlnit cu o prietenă şi am făcut uriaşul nostru. Nu vă pot spune cu ce reacţii faine ne-am pomenit. Pur şi simplu oamenii opreau maşinile lângă noi şi ne spuneau că nu au mai văzut de mult un omuleţ şi ne urau spor mai departe. Alţii chiar s-au oferit să ne ajute. A fost genială experienţa. Bine, până la un punct în care ne-am trezit asaltaţi de 3 copii care nu aveau mai mult de 12 ani.Ei, “dragii de ei” au început să dea în noi cu bulgări. La început am fost amuzaţi şi am dat şi noi cu bulgări înspre ei, gândindu-ne “snowfighttttttt!!!!!!!!”. Dar nu se mai potoleau afurisiţii ! Iar apoi ne-au şi stricat omuleţu’ Serios că în adulţii aceia care s-au oprit din drumul lor pentru a se bucura puţin de omuleţul nostru era un suflet de copil mai curat decât ce era în cei 3 obraznici. Şi cine zice că nu mai există spiritul acela de copil în oamenii mari ? Există, dar nu e mereu atât de evident. Omuleţul pe care l-am descoperit la Azuga avea năsucul căzut, dar cineva i l-a înlocuit cu altul.Frumos gest

Şi am mai văzut şi semne ale crizei financiare Am văzut primul moş cocoşat de griji

Acum stau şi număr zilele Mai am 4 zile până merg acăsică. Am reuşit să-mi iau concediu zilele acelea dintre Crăciun şi Revelion şi sunt foarte fericită. Ce ar fi însemnat să plec acasă în 24, să mă întorc aici in 28, sp lucrez 29, 30 şi 31, iar apoi să plec din nou acasă în 31 ? Oboseală şi nervi. Asta am fi însemnat. Aşa am şi eu o mini vacanţă din 24 până pe 4 ieeeeei. Abia aştept să ajung acasă să văd brăduţul făcut şi să ascult colinde What can I say ? I’m a Christmas person.

Carry me over

Ieri am văzut primii fulgi de nea ai acestei ierni. Îmi place enorm de mult ! Prima ninsoare pot spune că e fenomenul meu preferat al anului. Ţin minte când eram mică şi vedeam primii fulgi că stăteam priponită la geam până noaptea târziu, pentru ca mai apoi când am mai crescut să obţin “permisiunea” alor mei de a ieşi în faţa blocului cu ceilalţi copii. Părea ceva magic ! Ieri am simţit parcă un gol pentru că pentru prima oară nu am mai avut cu cine să împărtăşesc faptul că ninge şi nu aveam pe cine să chem afară în faţa blocului să stăm puţin cu gecile pe noi şi cu papucii de casă în picioare, uitându-ne în sus şi zâmbind de fiecare dată când ne atingea câte un fulg de nea nasurile. Mda, iarna e anotimpul meu preferat Din păcate e tot mai scurtă cu fiecare an. În timp ce ieri aici ploua (de nins, doar spre seară a nins….dar mai bine i-aş spune fulguit, căci a fost tare scurt), mă uitam pe webcam-ul din Piaţa Mare din Sibiu şi aşa de fain ningea acasă, iar bradul acela din Piaţă arăta superb. Iar apoi am dat pe webcam în Predeal, mamăăăăăă ce de zăpadăăăăăă !!! Ce-aş fi vrut să fiu acolo să mă prostesc prin zăpadă

Azi e duminică, mâine e o zi care nu prea-mi place de când lucrez Cu atât mai mult cu cât, cu toţii ştim că la fiecare loc de muncă sunt anumite persoane, care deşi ocupă aceeaşi funcţie ca tine, au totuşi impresia că sunt şefi. Vai cât îi mai urăsc ! Am la lucru o asemenea fiinţă, care în fiecare dimineaţă când vine la lucru ţine ea să ne spună tuturor ce trebuie să facem. Iar când “defilează” prin încăperea respectivă, zici că are un băţ în fund, pentru că merge foarte mândră şi cu nasul pe sus, nu se uită nici în stânga, nici în dreapta, iar dacă cineva o salută, la ea plouă. Dacă stau bine să mă gândesc, găsesc că varianta cu băţul în fund nu e chiar atât de absurdă Oricum nimeni nu o bagă în seamă, dar ea se vede foarte importantă. Apropo de importanţă, dacă cineva mai are impresia că în ţara asta, nimeni nu e de neînlocuit, se înşeală. Absolut oricine are înlocuitor. Degeaba te chinui tu să faci totul ca la carte, căci dacă e nevoie, în secunda 2 eşti înlocuit. Lucrul ăsta îl descopăr neîncetat şi  mă întristează mult. La noi în ţară sunt foarte puţine locuri unde important e omul şi unde se investeşte în el permanent. Îi invidiez sincer pe cei care sunt norocoşi şi lucrează într-o astfel de companie. Poate ei vor reuşi să schimbe mentalitatea celorlaţi.

De când stau în chirie descopăr mereu lucruri noi la mine, lucruri care până acum nu ieşeau la suprafaţă. Asta datorită faptului că experienţa asta e total nouă pentru mine. Am descoperit spre exemplu aptitudini de gospodină la mine ) care înainte erau în cantităţi limitate, pentru că ce făceam efectiv acasă era s-o ajut pe mama. Pe când aici, datorită faptului că sunt mai mult singură (celelalte 2 colege de apartament petrec destul de mult timp la prietenii lor) fac tot mai multe lucruri. Îmi place să fac curat, să gătesc, să fac cumpărăturile. Şi sincer mă uimeşte, pentru că acasă nu era aşa. Poate e şi faptul că fac lucrurile astea pentru mine. Don’t know. Cert e că-mi place. Mamaie ar putea spune că sunt deja bună de măritiş ) Neah, not yet. A, mă enervează destul de mult lucrul ăsta, că de pe la 20-21 de ani, toate neamurile încep să întrebe că pe când urmează un măritiş în familie…..Grrrrrr….Lasă-mă-n pace ! Şi în definitiv, cine zice că e musai să faci pasul ? Nu merge şi să stai doar cu el sau ea fără actu’ ăla ?

La final, trupa care-mi ţine companie în fiecare dimineţă pe drumul spre servici. Avantasia…iar melodia se numeşte Carry me Over …preferata mea….e de pe albumul Scarecrow, album de care nu mă mai pot sătura, îl ascult de ceva vreme şi-mi place la fel de mult.