Artmania 2009

Eh, a trecut o săptămână de atunci şi doar acum mi-am făcut ceva timp să ajung să spun şi despre festivalu’ de anu’ ăsta. Au cântat Opeth, Subscribe, Tristania, My Dying Bride, Nightwish şi Pain. La ăstea 2 zile am stat, că în ultima seară a fost ceva demonstraţie cu focu’ şi la Cisnadioara în cetate au cântat Luna Amară, dar io eram deja la Bucureşti. Ce să spun ? A fost priti. Am făcut puţin şi pe ghidu’ pentru nişte prieteni din Bucureşti. Cu ocazia asta am fost în locuri pe unde nu am mai fost de ani buni. Am fost pe dealu’ Guşteriţei şi am văzut oraşu’ de sus. Am fost la muzee, apoi în turnu’ de la Biserica Evanghelică. Şi am prins deschise şi turnurile de pe strada Cetăţii, which was nice, pentru căăăă, niciodată nu le-am prins deschise. Şi am mers pe pasajul dintre 2 turnuri, lucru pe care dintotdeauna mi-am dorit să-l fac. Am mâncat şi o pizza gigantică şi dup-aia am stat toţi cu burţile pline de bere-n sus. Concertele au fost ok, mi-au plăcut mult cei de la Pain, Opeth, Subscribe şi My Dying Bride. Au fost ok şi cele de la Tristania şi Nightwish, numai că na cel puţin la Nightwish, deşi au făcut show, totuşi a lipsit ceva. Ştiţi la ce mă refer. Şi ce m-a uimit a fost că nu am văzut niciun pogo, e primul an în care nu am văzut aşa ceva. Ţin minte la prima ediţie, în 2005, că intrase la pogo un tip cu o furculiţă, de nu mai lipsise mult să scoată ochiu’ cuiva. Organizarea a fost ok, n-au fost incidente. Şi ce nu mi-a plăcut a fost că au introdus şi aici sistemu’ ăla cu jetoane. Preţurile nu au fost mari, dar era enervant că trebuia să stai la 2 cozi. Am fost în Bucureşti, tot aşa la un festival şi am dat 10 lei pe o bere de 330. Iar aici era 5 lei una de 400, că na, paharele erau de 500, da’ cei care puneau în pahare nu aveau prea mare dare de mână.
Per ansamblu a fost un weekend fain petrecut acasă. Din păcate nu m-am văzut cu toţi prietenii cu care mi-aş fi dorit să mă întâlnesc, că era târgu’ de fete de pe muntele Găina, tot atunci şi ei au fugit încolo. Anu trecut am fost şi io cu ei, da’ anu’ ăsta am zis să stau la tot festivalu’, că şi anu’ trecut s-au suprapus. Mai erau şi nişte omuleţi verzi foarte amuzanţi, care se plimbau pe acolo şi se băgau în pozele oamenilor, îi imitau sau săreau şi fugeau pe acolo. Mie mi-a fost milă de ei vineri, că a fost tare cald şi ei la costumele ălea nu aveau nicio aerisire. Nu li se vedea faţa deloc, parcă erau la musulmani, de fapt nu, că la ăia li se văd măcar ochii. Ăstora nu li se vedea nimic. Dar tot erau simpatici. Ei promovau conştientizarea în legătură cu mediul înconjurător şi aveau treabă cu reciclarea. Dacă vreţi să stiţi mai multe despre ce fac ei, intraţi aici. Ce-ar mai fi de zis ? Well, poze am făcut multe bineînţeles. Pun şi aici, atât de la festival, cât şi din locurile pe unde am fost, deci o să fie ceva.

Unde e butonul de Pauză ?

Nu ştiu cum sunteţi voi, dar eu de-abia aştept să vină vacanţa…aia de la master, că la lucru o să căpătăm jumatea lu’ 5 (pentru necunoscători e semnu’ ăla pe care-l faci când bagi degetu’ mare între degetul mijlociu şi inelar şi strângi pumnu ). Weekendul trecut prelungit mi-a prins extrem de bine. Am reuşit să ajung acasă unde am stat mai mult de 12 ore (happy me ). Am fost prin Piaţa Mare şi am văzut decoraţiunile, orăşelul copiilor plin bineînţeles de “uriaşi” care mai de care mai adorabili. M-am lăsat fascinată de felul în care se reflectau luminiţele în gheaţa patinoarului. Am urcat şi-n turn şi oricât de tare m-am chinuit să fac poze pieţei, tot nu am putut să obturez complet reflexia mea din geam Iar de 1 decembrie am luat la rând toate muzeele din oraş, dat fiind faptul că accesul a fost gratuit. Am fost şi patrioată şi am umblat cu steagul după mine şi mi-am adus aminte de anii trecuţi în care dădeam câte o fugă la Alba Iulia. Anul ăsta nu a fost posibil, da’ nu-i nimic, mie mi-a plăcut la nebunie modul în care s-a desfăşurat ziua. Am fost la Brukenthal unde nu am mai fost de 2 ani şi am rămas foarte plăcut suprinsă de renovările făcute. Etajul al 2-lea arată absolut fan-tas-tic ! Eu eram “a woman on a mission” : căutam tabloul meu preferat. M-am uitat peste tot după el pentru că nu mai era la locul unde îl găseam de fiecare dată. Iar bineînţeles că la fel ca orice lucru pe care-l cauţi în lumea asta, era fix în ultimul loc în care mergi. Prima dată când ochii mei au căzut pe acest tablou intitulat Toamna eram în liceu şi am stat cred că mai mult de 20 de minute în faţa lui. Pur şi simplu picioarele mele nu mai vroiau să plece de lângă el. Acum am păţit la fel, dar spre deosebire de alte dăţi, acum a fost foarte multă lume şi nu mi-a fost permis să ajung la starea aia faină în care gândurile-ţi zbroară în locuri surprinzătoare pe măsură ce studiezi fiecare detaliu al pânzei. Ca oameni nesimţiţi ce am fost, l-am rugat pe un prieten să facă o poză tabloului

Apoi am mers la muzeul de ştiinţe naturale şi la cel de istorie. Nu mai e nevoie să spun că din nou am rămas surprinsă de renovările aduse. La cel de istorie am descoperit 2 lucruri deosebite. Primul a fost o vitrină cu tot felul de vase de sticlă, care erau atât de frumos colorate, iar lumina aruncată asupra lor era perfectă. Iar apoi la secţiunea Lapidariu am descoperit o cameră care era pictată toată în steluţe Din nou au fost făcute poze pe ascuns că noi “e” nesimţiţi. A, şi mi-am găsit şi eu în sfârşit cavalerul

Iar apoi pe stradă am primit free hugs de la mai multe persoane, lucru care mi s-a părut foarte amuzant. Ce să zic ? M-am simţit super weekendul trecut

Ieri s-au aprins şi luminiţele în capitală. Nu am fost pentru că am zis că o să fie o îmbulzeală de nedescris (ceea ce a şi fost) şi am zis că poate merg diseară să văd minunile şi să fac nişte pozine Asta dacă ţine vremea cu mine şi se opreşte ploaia asta nenorocită care stă în calea mea de azi-noapte.

Nu vă e dor de ninsoare ? Mie daaaaaaa….”Let it snow, let it snow, let it snow”…cât mai repede dacă se poate !!!!

Viaţa e frumoasă !

Şi chiar cred asta şi în mine se petrece o explozie de sentimente plăcute de fiecare dată când văd câte o dovadă care să-mi certifice lucrul ăsta. Chiar mai devreme, de dor de casă, am accesat una din webcam-urile din Piaţa Mare şi ce-mi văd ochii ? 2 băieţi care stăteau cu o pancardă mare în faţa webcam-ului şi pe ea scria Te Iubesc. Nu ştiu pentru cine erau cuvintele acelea, dar pe mine m-au bucurat nespus. Mi-a demonstrat că lumea încă mai e capabilă de a face gesturi frumoase din dragoste. De când i-am văzut pe băieţi nu mă pot opri din zâmbit.  Am făcut şi un screen shot pentru că nu cred că o să mai văd curând ceva atât de special. Păcat doar că după 10 secunde după ce am făcut eu poza, a venit un gardian la ei şi le-a spus să plece. Se poate vedea in poză pe cineva care vine nervos înspre ei. Damn ! De ce nu i-a lăsat pe băieţi să se manifeste romantic în continuare ? Că la ochii mei plăcea mult.