….a fost plăcut, cam friguţ, dar totuşi plăcut. Piaţa a fost plină de populaţie, că deh, aşa e la noi 
unde e ceva pe gratis, hop şi lumea. Chiar mă gândeam că dacă vrei să începi o revoluţie la noi, e de ajuns să dai un concert unde intrarea să fie liberă şi e de ajuns. Atmosfera a fost ok, lumea a aplaudat, a dansat, a cântat, a strigat. Mi-a plăcut că a fost lume de toate vârstele, dar după Holograf şi Jennifer Rush au cam plecat cei trecuţi de prima tinereţe. Prestaţiile….well, să le luăm pe rând. Noi am ajuns când pe scenă era Voltaj. N-am prea stat, am decis să ne învârtim pe acolo. Publicul a fost încântat de ei, atmosfera era veselă şi săltăreaţă. Apoi a urmat Dr. Alban….aoleo ce glumă de om 
A venit pe scenă alături de doi băieţi care se vroiau a fi dansatori, dar li se potrivea mai bine apelativul de săltăreţi. A mai fost lângă el o gagică într-o rochie mini care dădea din funduleţ şi mai cânta. Iar el “doi paşi la stânga, doi paşi la dreapta”. Nu au ştiut deloc să facă atmosferă, iar după 5 piese au plecat Nu mi-a plăcut, singura chestie făinuţă a fost când a cântat It’s My Life şi mi-am adus aminte cum stăteam în faţa blocului cu prietenii şi aveam un casetofon la care trebuia să dai la manivelă pentru a cânta şi făceam cu rându’ la manivela respectivă şi ascultam casete, of course piratate
Apoi au fost cei de la Holograf. Mie mi-a plăcut de ei, întotdeauna au ştiut cum să comunice cu publicul şi să-i facă pe cei de acolo să se simtă bine. Un pic exagerat la Şi Băieţii Plâng Câteodată (prin vorbăria dinaintea şi după melodie încercau să evidenţieze lucrul ăsta, iar pe de o parte fetele aprobau, băieţii băgau şi scoteau….nu vă zic ce )
Jennifer Rush i-a urmat. Ce pot să spun ? Eu recunosc că doar The Power of Love ştiam de la ea. Tipa arată super pentru cei aproape de 50 de ani pe care îi are. Atât doar că a făcut marea greşeală să-şi injecteze buzele şi din profil arăta ca o caricatură. M-a dezamăgit însă vocea ei. Nu reuşea să susţină mult timp şi a fost ajutată foarte mult de cele două cântăreţe care o acompaniau. Nu vreau să fiu rea, dar anul trecut am fost la Scorpions, iar când au cântat Wind of Change a sunat la fel ca acu’ 18 ani. Nu-i compar pe cei doi, pentru că nu ar fi corect. Vreau doar să spun că la unii se poate. Am fost rea.
Iar ultima prestaţie a fost cea a Ruslanei. Mi-a plăcut foarte mult. Tipa e ca un Duracell. A cântat aproape o oră, în care nu a stat nici 2 minute în acelaşi loc. A dansat, a sărit, a fugit prin public. La fiecare 2 melodii, ea şi dansatorii ei schimbau costumaţiile. A ştiut şi cum să antreneze publicu’, pentru că la început toată lumea era cam letargică, iar la sfârşit majoritatea ţopăiau. Unii chiar au încins hore. A plăcut tuturor. Ce mai ? A făcut tot ce trebuie să facă un artist. Plus că nu a avut deloc cântăreţi în spate, ea era doar vocea şi nici nu se simţea că depunea efort, pe când la alte trupe în momentul în care fac doi paşi se aude deja cum gâfâie în microfon.
Şi focul de artificii de la sfârşit a lăsat de dorit (noi ne-am obişnuit prost cu Capitala asta Culturală, pentru că anu’ trecut am văzut tot felu’ de minuni, focuri de artificii geniale, jocuri de lumini, lasere, proiecţii, acrobaţii, etc etc, iar acum nu ne mai impresionează un foc de artificii ca ăla de aseară, prost ne-am învăţat). Daaaar, per ansamblu manifestarea asta a constituit un prilej bun de a scoate nasu’ din casă. Atât doar că a fost puţin cam frig.
O, dar am uitat să zic de prezentatori A fost Temişan şi cu încă o tipă…pffff, îmi scapă numele. Anyway, acum sunt mai bogată spiritual pentru că ştiu că el, Temişan, stă în fiecare dimineaţă aproximativ jumate de oră în faţa oglinzii pentru a-şi aranja ciocu’. Acum pot dormi liniştită noaptea, pentru că bagajul meu de cunoştinţe este intact. Finally !
La sfârşit, poze…şi să vă pregatiţi că începe imediat campania electorală şi vin concerte gratis cât incape. 
da’ nu-i nimic….l-am localizat ulterior în pozele pe care le-am făcut. Vă arăt doar două poze cu ei 
