Medalii, medalii, medalii

De ceva zile sunt foarte enervată şi indignată de ceea ce se întâmplă la televizor în legătură cu olimpiada de la Beijing. Nu mi se pare normal ce se întâmplă în ţara noastră. Să vă dau un exemplu : cu toţii ştim performanţa Ana Mariei Brânză la spadă. Ei, la televizor şi la radio, ştirea care se auzea permanent era următoarea : Ana Maria Brânză a ratat aurul olimpic ! Bravo măi ! Frumos vă şade, n-am ce spune. În loc să o felicite pentru argint, care nu e nici ăla atât de uşor de obţinut, dragii domni îi scoteau ochii săracei fete că nu a luat aurul. Păi asta-i treabă ? De când doar aurul contează ? Argintul, bronzul, nu sunt tot ele medalii preţioase pentru care săracii atleţi au muncit toată viaţia lor ? Mi-e ruşine de ţara în care trăim şi de modul în care este privit sportul nostru. Avem o mulţime de oameni de valoare, dar care sunt uitaţi pentru că televiziunile noastre decid să ne prezinte cum se scarpină Jiji în nas, sau cum poartă Mitică pălăria lui. Ţara asta îşi aduce aminte de sportivi doar în momentul în care câştigă ceva şi nici atunci nu e de durată pentru că după 2-3 zile sunt uitaţi la loc. Ce e cu noi ? Nu mai ştim să apreciem sportul decât dacă ne aduce permanent trofee ? Păi cum să ne permitem să le cerem lucrul ăsta când în ţara noastră “mândră” sportivii nu au baze în care să se antreneze ? Nu au bani pentru echipamente, iar compensaţiile oferite la câştigarea unui trofeu sunt nesemnificative pe lângă alte ţari. Ce spun alte ţări….să ne uităm în ograda noastră la salariile fotbaliştilor. Atâta timp cât nu investim în sport, de unde mă-sa avem nesimţirea să cerem performanţe ? Ca ce chestie ? Că aşa ar fi patriotic şi alte rahaturi de-ăstea ? A…se vorbeşte de patriotism ? Da’ ţara aia pentru care luptă sportivii noştri zilele ăstea unde a fost când ei aveau nevoie de bani pentru echipamente sau pentru săli de antrenament ? Unde era ţara asta când ei aveau nevoie de sprijinul ei ? Nicăieri ! Ţara asta mândră şi lată ştie să iasă la iveală doar pentru a culege laurii. În rest, nu mai conta pe ea, că tot degeaba. Cum se spunea şi în ARTICOLUL ĂSTA, Cum de mai luăm medalii de aur ? Citiţi articolul ăla şi miraţi-vă cum m-am mirat şi eu de condiţiile în care se antrenează lotul de canotaj. Totul în ţara asta e de o nesimţire crasă ! Iar după toate rahaturile pe care le vezi, ţie îţi mai vine să te apuci şi să practici sport de performanţă ? Mie nu…şi tocmai de-aia m-am şi lăsat !

Going crazy

Azi oficial m-am săturat şi-mi vine să-mi bag picioarele !

M-am săturat de lucrurile pe care le văd în fiecare zi, unele pe stradă, altele în viaţa mea. Şi mai mult m-am săturat că orice ai face, ele tot nu se schimbă pentru că nu au cum. Aşa e firea oamenilor, ori pe ăştia, la fel cum spunea Moromete, doar o fericire mare sau un necaz mare îi poate schimba.

M-am săturat de cei care profită de naivitatea celor bătrâni (bunica mea a păţit-o ieri cu nişte escroci. Sper să-i prindă şi să putrezească în inchisori – în comparaţie cu alte chestii pe care le arată la ora 5, ăştia sunt mici copii, dar mă supără enorm de mult modul în care profită de săracii bătrâni, care de-abia mai ştiu pe ce lume trăiesc).

M-am săturat de oameni care fac lucruri fără a întreba (aici mama e păţită. Ea e bugetară şi le-a venit înştiinţare că li se va retrage 50% din stimulentul pe luna iulie pentru a-l da celor din Moldova. Măi, deci…nu spun că nu e o iniţiativă nobilă a celor de la Bucureşti, oamenii ăia din Moldova tocmai şi-au pierdut tot ce-au strâns o viaţă, dar nu aşa se face ! Nu obligi omu’ să dea. Plus că nu vreau să fiu insensibilă, dar parte din vină, dacă nu toată pentru ce s-a întâmplat acolo o poartă chiar săracii săteni, că deh, ei au primit păduri întregi după retrocedări şi ei ca inteligenţii le-au tăiat pentru bani şi apoi au vândut terenurile. Ori dacă ei au înlăturat bariera naturală ce stătea în calea inundaţiilor şi normal că au fost loviţi. Nu vreau să fiu înţeleasă greşit, îmi pare foarte rău de ei, dar tot susţin că trebuia să aibă mai multă grijă de locul în care trăiesc. De altfel cine a auzit de inundaţii de genul ăstora acum 10 ani ? ).

M-am săturat de oamenii care mereu cer, dar nu dau nimic. Nu vorbesc neapărat de lucruri materiale aici. Ştiţi şi voi cum e în relaţiile de iubire, amiciţie, în care voi vă treziţi că daţi mai mult decât ceilalţi, care în schimb au multe pretenţii nefondate. Dar baiu’ şi mai mare e că uneori relaţiile respective sunt atât de bine înfipte în voi încât au produs o dependenţă, iar oricât de tare aţi vrea să vă retrageţi din ea, vă tot atrage de fiecare dată înapoi.

M-am săturat de rahaturi care te lovesc când ţi-e lumea mai dragă.

M-am săturat de sentimentul acela fals de siguranţă. Ăstea două de mai sus merg mână în mână. Aşa mă enervează  “this is perfect, nothing can go wrong”, iar după un simplu control de rutină să descopere ceva grav unei persoane dragi ţie. Dar vorbind în general, sunt convinsă că fiecare dintre noi a avut un moment de-ăsta perfect pentru ca mai apoi, ori să sune un telefon, ori să se întâlnească cu cineva, ori să-şi aducă aminte de ceva şi cât ai pocni din degete s-a dus toată perfecţiunea de acolo.

M-am săturat de preferinţe şi diferenţieri. E cam acelaşi lucru, că dacă favorizezi pe cineva, cam faci diferenţe între acel cineva şi restu’ lumii. Aşa mi-aş dori să mă trezesc într-o lume în care singurul criteriu de apreciere să fie ce poţi tu face şi cum faci. Alte detalii să nu mai conteze. Să nu conteze de unde eşti, nici cine e tăticu’, nici ce maşină de jdemii de euro conduci. Tare aş vrea să ştiu unde ar mai fi mulţi din lumea publică dacă nu ar fi fost tăticu’. Aş vrea să contezi doar TU, nu cine e lângă tine sau în spatele tău. Da, daaaaa, ştiu, iar gândesc utopic !

Mai e cazul să precizez că m-am săturat de prostie ? Problema cu ea e că oricât de tare te-ai strădui să scapi de ea, tot te găseşte nenorocita ! Asta mi-a adus aminte de versu’ ăla al celor de Paraziţii cu “dacă aveam noroc în viaţă de bani, cum am noroc de proşti”. Oho, cât adevăr spus aici.

One can only hope that brighter days will come

Hidratarea lu’ Peşte Prăjit

Au venit căldurile şi bineînţeles că suntam iar invadaţi de sfaturi care mai de care mai utile….NOT. Cel mai tare mă enerveată ăla cu băutul apei….hai să spun frumos….cu hidratarea. Ieri era la televizor un nene care susţinea sus şi tare că tre’ să bem 1 pahar de apă la 10-15 minute. Hooooo mă, eşti nebun ? Dacă faci un calcul aşa în mare să vezi unde ajungi, vezi că după capu’ lui ar trebui să bei zeci de litri de apă pe zi. Ceea ce în sine e o aberaţie. Ceea ce nu înţeleg distinşii domni care se cred în măsură să ne dea sfaturi nouă, muritorilor de rând, e faptul că orice aliment conţine şi apă, până şi banala pâine. Hidratare nu înseamnă să bei apă, hidratarea se poate face şi prin mâncare. Şi oricum, corpul nostru ştie el mai bine ce are nevoie şi ce nu. Dacă corpului îi este sete, atunci el cere, dacă nu, n-are sens să ne umflăm cu apă, că deh, aşa zice ăla de la tv.

De mult am încetat să ţin cont de ce se spune la tv, dar nu pot să nu mă mir de câte una şi alta. Asta fiind una din ele. Alta, e o ştire pe care am văzut-o acu câtva timp, nu mai ţin minte exact. Ei, ştirea asta spunea că nu e bine să mâncăm fructe, pentru că îngraşa. Hai nu mă înnebuni ! Anu’ trecut spunea să mâncăm cât mai multe fructe, acu că nu-s bune. Aşa a fost cu fiecare produs. Acu câţiva ani toată lumea ridica în slăvi pizza, acu zic că nu e bună. La fel a fost şi cu mâncarea de fast food. S-o spun sau să n-o spun ? Dragilor….trăim într-o lume guvernată de ipocrizie ! Mă duc să mănânc pepene….să fac burtă, na !