Dezgust total

20 08 2008

Am găsit pe youtube aşa ceva. Nu o să pun direct filmuleţu’ pentru că sunt scârbită la maxim. Credeam că totuşi există o limită până la care se pretează leprele ăstea, dar nu ! Ăştia nu au nicio limită. Scursurile societăţii şi motivul pentru care mi-e ruşine să spun că sunt româncă în faţa unor străini. Cum puii mei să nu-ţi fie ruşine când ţi se atribuie toate rahaturile pe care le fac “concetăţenii” noştri coloraţi pe dincolo ? (asta ca să folosesc eufemism şi să nu le spun cum îmi stă acu’ pe limbă să le spun). Hai mai dă-o dracu’ de treabă….unde o să se ajungă dacă până şi imnul nostru a fost pus pe jegu’ ăla de zgomote numit manele.

Cred că ştiţi vorba aia cu ce ţară frumoasă, păcat că-i locuită !, ei, nu o să spun chiar aşa, pentru că sunt o grămadă de persoane remarcabile în ţara asta, dar din păcate mass media noastră nu se concentrează pe ele, ci ei promovează prostia, urâtul, indezirabilul şi nesimţirea. Păi de unde altundeva să înveţe jegurile de oameni cum să fie jeg ? Sunt oameni care au destulă minte încât să filtreze puţin programele tv şi aleg să se uite doar la ce merită, oameni pentru care un Ciao Darwin, o ştire de la ora 5, un Made in România nu reprezintă un mod potrvit de a-şi petrece timpu’. Dar din păcate sunt mulţi care nu sunt capabili de o filtrare de-asta şi uite aşa se uită ăia şi ajung să aspire la nişte lucruri de toată jena.

Ştiţi ce zicea Einstein, nu ? Sunt doar două lucruri infinite, universul şi prostia umană, însă nu sunt sigur despre cel din urmă.

DIn păcate trăim într-o lume în care e mult mai important să ştie toată lumea cine mi-s io, ce muzică ascultă muşchiu’ meu, ce telefon marfă am io, ce maşină pizdoasă am io, ce valoare am io, cât mă invidiază pe mine duşmanii (care duşmani când pe tine lumea de-abia te observă când ieşi pe scară să duci gunoiu’….da’ mă rog, oi fi tu atât de important încât să colcăie lumea de duşmanii tăi care mor de ciudă că le dai tu maxim) şi aşa mai departe. Din păcate pentru noi valorile morale prea puţin mai reprezintă, majoritatea dintre cei exemplificaţi mai sus nici nu mai ştiu ce-s ălea sau ce înseamnă să ai nişte principii puternice după care să-şi guvernezi viaţa. Au trecut vremurile în care lucrurile se fac pentru că aşa e bine să fie făcute. Lumea renunţă din a face multe lucruri dintr-un simplu motiv şi anume să-mi fie mie bine, restu’ nu contează. Nu spun că nu e bine să faci chestia asta uneori, pentru că hai să fim serioşi, cui să-i pese de tine, dacă nu ţie ? Dar sunt momente în care trebuie să aruncăm un ochi şi la cei de lângă noi şi să lăsăm vorbitul la persoana I.

Sunt de părere că avem o ţară foarte frumoasă şi nu fac parte din aceia care vor să plece de-aici cu prima ocazie, dar nu pot să nu-mi lase un gust amar lucrurile ca acela de la care a plecat postul ăsta….





Medalii, medalii, medalii

18 08 2008

De ceva zile sunt foarte enervată şi indignată de ceea ce se întâmplă la televizor în legătură cu olimpiada de la Beijing. Nu mi se pare normal ce se întâmplă în ţara noastră. Să vă dau un exemplu : cu toţii ştim performanţa Ana Mariei Brânză la spadă. Ei, la televizor şi la radio, ştirea care se auzea permanent era următoarea : Ana Maria Brânză a ratat aurul olimpic ! Bravo măi ! Frumos vă şade, n-am ce spune. În loc să o felicite pentru argint, care nu e nici ăla atât de uşor de obţinut, dragii domni îi scoteau ochii săracei fete că nu a luat aurul. Păi asta-i treabă ? De când doar aurul contează ? Argintul, bronzul, nu sunt tot ele medalii preţioase pentru care săracii atleţi au muncit toată viaţia lor ? Mi-e ruşine de ţara în care trăim şi de modul în care este privit sportul nostru. Avem o mulţime de oameni de valoare, dar care sunt uitaţi pentru că televiziunile noastre decid să ne prezinte cum se scarpină Jiji în nas, sau cum poartă Mitică pălăria lui. Ţara asta îşi aduce aminte de sportivi doar în momentul în care câştigă ceva şi nici atunci nu e de durată pentru că după 2-3 zile sunt uitaţi la loc. Ce e cu noi ? Nu mai ştim să apreciem sportul decât dacă ne aduce permanent trofee ? Păi cum să ne permitem să le cerem lucrul ăsta când în ţara noastră “mândră” sportivii nu au baze în care să se antreneze ? Nu au bani pentru echipamente, iar compensaţiile oferite la câştigarea unui trofeu sunt nesemnificative pe lângă alte ţari. Ce spun alte ţări….să ne uităm în ograda noastră la salariile fotbaliştilor. Atâta timp cât nu investim în sport, de unde mă-sa avem nesimţirea să cerem performanţe ? Ca ce chestie ? Că aşa ar fi patriotic şi alte rahaturi de-ăstea ? A…se vorbeşte de patriotism ? Da’ ţara aia pentru care luptă sportivii noştri zilele ăstea unde a fost când ei aveau nevoie de bani pentru echipamente sau pentru săli de antrenament ? Unde era ţara asta când ei aveau nevoie de sprijinul ei ? Nicăieri ! Ţara asta mândră şi lată ştie să iasă la iveală doar pentru a culege laurii. În rest, nu mai conta pe ea, că tot degeaba. Cum se spunea şi în ARTICOLUL ĂSTA, Cum de mai luăm medalii de aur ? Citiţi articolul ăla şi miraţi-vă cum m-am mirat şi eu de condiţiile în care se antrenează lotul de canotaj. Totul în ţara asta e de o nesimţire crasă ! Iar după toate rahaturile pe care le vezi, ţie îţi mai vine să te apuci şi să practici sport de performanţă ? Mie nu…şi tocmai de-aia m-am şi lăsat !