Artmania 2009

Eh, a trecut o săptămână de atunci şi doar acum mi-am făcut ceva timp să ajung să spun şi despre festivalu’ de anu’ ăsta. Au cântat Opeth, Subscribe, Tristania, My Dying Bride, Nightwish şi Pain. La ăstea 2 zile am stat, că în ultima seară a fost ceva demonstraţie cu focu’ şi la Cisnadioara în cetate au cântat Luna Amară, dar io eram deja la Bucureşti. Ce să spun ? A fost priti. Am făcut puţin şi pe ghidu’ pentru nişte prieteni din Bucureşti. Cu ocazia asta am fost în locuri pe unde nu am mai fost de ani buni. Am fost pe dealu’ Guşteriţei şi am văzut oraşu’ de sus. Am fost la muzee, apoi în turnu’ de la Biserica Evanghelică. Şi am prins deschise şi turnurile de pe strada Cetăţii, which was nice, pentru căăăă, niciodată nu le-am prins deschise. Şi am mers pe pasajul dintre 2 turnuri, lucru pe care dintotdeauna mi-am dorit să-l fac. Am mâncat şi o pizza gigantică şi dup-aia am stat toţi cu burţile pline de bere-n sus. Concertele au fost ok, mi-au plăcut mult cei de la Pain, Opeth, Subscribe şi My Dying Bride. Au fost ok şi cele de la Tristania şi Nightwish, numai că na cel puţin la Nightwish, deşi au făcut show, totuşi a lipsit ceva. Ştiţi la ce mă refer. Şi ce m-a uimit a fost că nu am văzut niciun pogo, e primul an în care nu am văzut aşa ceva. Ţin minte la prima ediţie, în 2005, că intrase la pogo un tip cu o furculiţă, de nu mai lipsise mult să scoată ochiu’ cuiva. Organizarea a fost ok, n-au fost incidente. Şi ce nu mi-a plăcut a fost că au introdus şi aici sistemu’ ăla cu jetoane. Preţurile nu au fost mari, dar era enervant că trebuia să stai la 2 cozi. Am fost în Bucureşti, tot aşa la un festival şi am dat 10 lei pe o bere de 330. Iar aici era 5 lei una de 400, că na, paharele erau de 500, da’ cei care puneau în pahare nu aveau prea mare dare de mână.
Per ansamblu a fost un weekend fain petrecut acasă. Din păcate nu m-am văzut cu toţi prietenii cu care mi-aş fi dorit să mă întâlnesc, că era târgu’ de fete de pe muntele Găina, tot atunci şi ei au fugit încolo. Anu trecut am fost şi io cu ei, da’ anu’ ăsta am zis să stau la tot festivalu’, că şi anu’ trecut s-au suprapus. Mai erau şi nişte omuleţi verzi foarte amuzanţi, care se plimbau pe acolo şi se băgau în pozele oamenilor, îi imitau sau săreau şi fugeau pe acolo. Mie mi-a fost milă de ei vineri, că a fost tare cald şi ei la costumele ălea nu aveau nicio aerisire. Nu li se vedea faţa deloc, parcă erau la musulmani, de fapt nu, că la ăia li se văd măcar ochii. Ăstora nu li se vedea nimic. Dar tot erau simpatici. Ei promovau conştientizarea în legătură cu mediul înconjurător şi aveau treabă cu reciclarea. Dacă vreţi să stiţi mai multe despre ce fac ei, intraţi aici. Ce-ar mai fi de zis ? Well, poze am făcut multe bineînţeles. Pun şi aici, atât de la festival, cât şi din locurile pe unde am fost, deci o să fie ceva.

Last Night

….a fost plăcut, cam friguţ, dar totuşi plăcut. Piaţa a fost plină de populaţie, că deh, aşa e la noi unde e ceva pe gratis, hop şi lumea. Chiar mă gândeam că dacă vrei să începi o revoluţie la noi, e de ajuns să dai un concert unde intrarea să fie liberă şi e de ajuns. Atmosfera a fost ok, lumea a aplaudat, a dansat, a cântat, a strigat. Mi-a plăcut că a fost lume de toate vârstele, dar după Holograf şi Jennifer Rush au cam plecat cei trecuţi de prima tinereţe. Prestaţiile….well, să le luăm pe rând. Noi am ajuns când pe scenă era Voltaj. N-am prea stat, am decis să ne învârtim pe acolo. Publicul a fost încântat de ei, atmosfera era veselă şi săltăreaţă. Apoi a urmat Dr. Alban….aoleo ce glumă de om A venit pe scenă alături de doi băieţi care se vroiau a fi dansatori, dar li se potrivea mai bine apelativul de săltăreţi. A mai fost lângă el o gagică într-o rochie mini care dădea din funduleţ şi mai cânta. Iar el “doi paşi la stânga, doi paşi la dreapta”. Nu au ştiut deloc să facă atmosferă, iar după 5 piese au plecat Nu mi-a plăcut, singura chestie făinuţă a fost când a cântat It’s My Life şi mi-am adus aminte cum stăteam în faţa blocului cu prietenii şi aveam un casetofon la care trebuia să dai la manivelă pentru a cânta şi făceam cu rându’ la manivela respectivă şi ascultam casete, of course piratate

Apoi au fost cei de la Holograf. Mie mi-a plăcut de ei, întotdeauna au ştiut cum să comunice cu publicul şi să-i facă pe cei de acolo să se simtă bine. Un pic exagerat la Şi Băieţii Plâng Câteodată (prin vorbăria dinaintea şi după melodie încercau să evidenţieze lucrul ăsta, iar pe de o parte fetele aprobau, băieţii băgau şi scoteau….nu vă zic ce )

Jennifer Rush i-a urmat. Ce pot să spun ? Eu recunosc că doar The Power of Love ştiam de la ea. Tipa arată super pentru cei aproape de 50 de ani pe care îi are. Atât doar că a făcut marea greşeală să-şi injecteze buzele şi din profil arăta ca o caricatură. M-a dezamăgit însă vocea ei. Nu reuşea să susţină mult timp şi a fost ajutată foarte mult de cele două cântăreţe care o acompaniau. Nu vreau să fiu rea, dar anul trecut am fost la Scorpions, iar când au cântat Wind of Change a sunat la fel ca acu’ 18 ani. Nu-i compar pe cei doi, pentru că nu ar fi corect. Vreau doar să spun că la unii se poate. Am fost rea.

Iar ultima prestaţie a fost cea a Ruslanei. Mi-a plăcut foarte mult. Tipa e ca un Duracell. A cântat aproape o oră, în care nu a stat nici 2 minute în acelaşi loc. A dansat, a sărit, a fugit prin public. La fiecare 2 melodii, ea şi dansatorii ei schimbau costumaţiile. A ştiut şi cum să antreneze publicu’, pentru că la început toată lumea era cam letargică, iar la sfârşit majoritatea ţopăiau. Unii chiar au încins hore. A plăcut tuturor. Ce mai ? A făcut tot ce trebuie să facă un artist. Plus că nu a avut deloc cântăreţi în spate, ea era doar vocea şi nici nu se simţea că depunea efort, pe când la alte trupe în momentul în care fac doi paşi se aude deja cum gâfâie în microfon.

Şi focul de artificii de la sfârşit a lăsat de dorit (noi ne-am obişnuit prost cu Capitala asta Culturală, pentru că anu’ trecut am văzut tot felu’ de minuni, focuri de artificii geniale, jocuri de lumini, lasere, proiecţii, acrobaţii, etc etc, iar acum nu ne mai impresionează un foc de artificii ca ăla de aseară, prost ne-am învăţat). Daaaar, per ansamblu manifestarea asta a constituit un prilej bun de a scoate nasu’ din casă. Atât doar că a fost puţin cam frig.

O, dar am uitat să zic de prezentatori A fost Temişan şi cu încă o tipă…pffff, îmi scapă numele. Anyway, acum sunt mai bogată spiritual pentru că ştiu că el, Temişan, stă în fiecare dimineaţă aproximativ jumate de oră în faţa oglinzii pentru a-şi aranja ciocu’. Acum pot dormi liniştită noaptea, pentru că bagajul meu de cunoştinţe este intact. Finally !

La sfârşit, poze…şi să vă pregatiţi că începe imediat campania electorală şi vin concerte gratis cât incape.

Frig maică !

Brrrr, acu am venit de afară, am zis să-mi scot puţin nasul la aer, iar acu am intrat oleacă să mă încălzesc, ca să fiu pregătită pentru concertele din seara asta ce vor fi în Piaţa Mare. Nu sunt cine ştie ce. Sunt organizate cu ocazia celor 15 ani de existenţă ai Atlassib-ului. Şi vor concerta Ruslana, Jennifer Rush, Gibson Brothers, Kaoma, Dr. Alban, iar de-ai noştri o să fie Holograf, Voltaj, Vama şi desigur Peeepeeeeee În mod normal nu aş ieşi din casă pentru ele, daaaaar vom fi mai mulţi şi o să facem bâză, which will be nice.

So, ieri nici nu am ajuns bine acasă că deja a început lumea să mă asalteze cu întrebări, în principiu au vrut să ştie în ce gaură m-am ascuns ultimele 2 săptămâni. Iar după oferirea raportului de activitate, un prieten în special a început să facă figuri. Nu ştiu ce anume nu i-a convenit lui, dar a avut o reacţie foarte ciudată. El a fost o persoană foarte importantă pentru mine acu 3 ani, dar treptat s-au răcit lucrurile între noi, iar acum suntem mai mult cunoştinţe decât prieteni. Ei, dragul de el a început să-mi spună mie că degeaba plec la Bucureşti că nu o să găsesc ce caut, că greşesc dacă las tot ce am aici şi că o să pierd toţi prietenii pe care îi am, că omu’ e egoist şi că toţi o să mă dea la o parte. Şi tot felul de bla bla-uri de genul ăsta. Pur şi simplu am rămas şocată de răutatea cu care vorbea cu mine. Nu înţeleg de unde au ieşit lucrurile ăstea. Şi nu înţeleg de ce a luat el atât de tragic lucrurile. Dacă plec la master acolo, asta nu înseamnă că automat rămân acolo pentru totdeauna, că nu o să mai vin acasă şi că pun punct la tot ce am aici şi ignor tot în favoarea a ceea ce voi găsi acolo. Iubesc prea mult tot ce am aici pentru a renunţa chiar aşa la tot. Mă întristează foarte mult cuvintele lui. Sunt total de acord cu faptul că prietenii trebuie să-şi spună cu adevărat ce cred, dar nu în felul acesta. Era greu să spună Mă bucur pentru tine şi-ţi doresc tot binele ? chiar era aşa de greu ? Chiar dacă nu vorbea serios. Eu sunt de părere că între prieteni trebuie să existe acel respect pentru deciziile luate şi de asemenea trebuie să fie susţinere în caz de nevoie. Iar dacă el chiar nu şi-a dat seama că eu am nevoie de sprijin şi susţinere, atunci poate nu e chiar acel prieten care credeam eu că e. Încă mai păstram amintirea unei legături care exista între noi. Şi tocmai asta e buba, legătura aceea nu  mai e de mult ce credeam eu că e. Hmmăm….tocmai ăsta e motivul pentru care nu trebuie să pun eu chiar aşa de mult la suflet cuvintele lui şi să trec peste ele. Au fost spuse din răutate şi au fost nesolicitate. Şi nu înţeleg de unde au apărut pentru că până să-i spun de plecare era veselia de pe pământ.

Anyway…merg să-mi pregătesc nasu’ pentru frigu’ de afară…..Hmmmm….poate găsim pe undeva un must bun sau un vin fiert…oooo, a doua variantă ar fi şi mai bună. E aici lângă mine o cabană cu un must foarte bun, în fiecare an i-am făcut proba ca să mă asigur.

Poza e făcută azi, ce se vede acolo e Cisnadioara, care e la aproximativ 10 km de Sibiu.

O să mai revin cu poze din seara asta…cred