Cuvinte

De 2 zile m-am afundat în una din cărţile lui Irvin Yalom, un psihoterapeut de renume. Cartea se numeşte “Călăul Dragostei şi alte poveşti de psihoterapie“. Mie-mi place foarte mult, a reuşit să mă atingă, chiar la unu’ din capitole mi-au dat lacrimile. O recomand cu dragă inimă. Ei, încă din primele pagini am găsit nişte cuvinte care mi-au rămas întipărite în mine şi la care revin cu gândul de câteva ori pe zi.
Eu am constatat că un număr de patru realităţi date sunt deosebit de relevante pentru psihoterapie : faptul că moartea este inevitabilă pentru fiecare dintre noi şi pentru cei pe care-i iubim; faptul că suntem liberi să ne facem viaţa aşa cum dorim; faptul că, în ultimă instanţă, suntem cu toţii singuri; şi, în sfârşit faptul că viaţa nu are niciun sens sau scop final evident.
Cam dau de gândit cuvintele ăstea, nu ? Fără scop evident….hmmm….păi pentru ce ne luptăm noi atât în viaţa asta ? Pentru ce acumulăm atâtea lucruri materiale şi spirituale ? De ce ? De ce ? De ce ? Rumeg destul de mult la ce a spus nenea ăsta .

Cărţile noastre

Hai că m-am tâmpit eu, zău de nu ! Tocmai m-am întâlnit cu un prieten care pentru a mai trece timpul mă întreabă ce am mai făcut de azi dimineaţă şi îi răspund calm că am fost la cumpărături şi că apoi am citit dintr-o carte, la care el cum cea mai serioasă mutră posibilă îmi spune “Nu mai citi atâta că-ţi strici ochii”. M-am uitat la el sperând că face o glumă sau ceva de genu’, dar nu, a fost cât se poate de serios, într-atât încât mi-a şi zis “Serios!”. Şi m-am enervat puţin şi i-am replicat că şi statul ca el atâtea ore în faţa calculatorului dăunează vederii. Dar ce m-a şocat a fost remarca lui. Vreau să-mi explice şi mie cineva de când cititul e privit atât de rău. Dacă îi spui altor persoane că citeşti şi o faci din pură plăcere şi nu pentru că ai nevoie la şcoală, se mai întâmplă să ţi se arunce o privire de parcă ai avea lepră. Unde sunt zilele în care cartea era singurul companion al nostru ? Şi ce e mai grav e că unele persoane refuză să-şi petreacă timpul în felul acesta doar pentru a fi cool, ei stau pe messenger şi “vb q jupânii”. Şi apoi se mai miră că le ia o veşnicie până citesc un referat sau prezintă un proiect şi că nu sunt capabili să citească un text la prima vedere şi că fac greşeli elementare de ortografie, ca să nu mai vorbim de acorduri. Mi-e scârbă că cititul a ajuns să fie privit ca o ruşine. Iar dacă există film făcut după vreo carte, atunci lumea va merge la film în loc să citească respectiva carte şi toţi ar trebui să ştim că ecranizările de foarte puţine ori fac cinste cărţilor. Cea mai bună ecranizare pe care am văzut-o până în prezent este Perfume – The story of a murder. Excelent film, excelentă carte. Poate pe viitor o să se încline puţin balanţa şi în favoarea cărţilor, ar fi păcat să nu fie aşa. Pânî atunci înotăm în ignoranţa celor din jur.