Am dat întâmplător peste filmuleţu’ ăsta, da’ pot să spun că mă distrează teribil Hai fetelor, ştim toate că bărbaţilor le place să fie cocoloşiţi când sunt bolnăviori

Aţi observat că în lumea asta orice are o pereche ? Nimic nu e făcut aşa numa’ să fie şi chiar dacă aşa e cazul, după o perioadă apare ceva care să fie la acelaşi nivel, să-i ţină companie. Ceea ce nu e un lucru neapărat rău, pentru că sunt foarte multe persoane pe lumea asta care au dezvoltat o adevărată fobie din singurătate. Sunt acele persoane care îşi raportează existenţa prin prisma altora. Acele persoane nu pot exista şi nu pot funcţiona dacă le-ai lăsat undeva singure. Să fie bine ? Să fie rău ? Nu sunt în măsură să spun, mai ales că această diadă de atribute (bine / rău) nu este una absolută. Cine a auzit vreodată de un lucru care să fie doar bun sau doar rău ? Ei na ! Dacă balanţa arată întotdeauna acelaşi lucru, atunci ceva e suspect acolo sigur şi nu e ceea ce pare.

După cum spuneam şi mai sus, orice are o pereche în lumea asta : sunt 2 benzi pe stradă, 2 părţi ale foii, 2 mâneci la bluze, 2 craci la pantaloni, 2 variante pentru poveste (deşi a naibii să fiu dacă nu-mi doresc uneori să fi existat doar una….ce simple ar fi fost lucrurile….şi câte bătăi de cap ar fi fost evitate), mândra zi este pusă în pereche cu misterioasa noapte, până şi corpul nostru este format din perechi mari (avem 2 mâini, 2 picioare, 2 ochi, 2 urechi, 2 rinichi….eeee şi ar putea spune cineva că avem doar o singură inima….da’ inima aia din ce e formată ? eeeexact, din perechi de venticole), lumina e cuplată cu întunericul. La naibi până şi cuvintele apar câte două, avem sinonimele sau antonimele. Apoi trecem la alt nivel şi dăm de mult şi puţin, care dacă ar fi bine să ne luăm după doctori nu e bine nicicum. Aici mi-am adus aminte de un lucru pe care ni l-a spus o profesoară la un seminar de psihosexologie, la care dinscutam despre sex şi post. Şi ea spunea că se ghidează după un principiu în post şi anume „nici refuz, dar nici abuz”. Frumos spus, nu ? Hai să vorbim puţin şi de butoane care de la o vreme ne cam guvernează puţin viaţa întrucât orice are buton în ziua de azi. Na butoanele ăstea au două poziţii de bază On şi Off, ceva de genu’ mă apeşi sau ce faci ? Vine da sau nu. Recent am încercat să fac un exerciţiu cu o prietenă, am încercat timp de 5 minute eu să spun doar nu şi ea doar da, scopul era să ne convingem reciproc că da sau nu e cel mai bun. Pffff ce m-a enervat exerciţiu ăsta ! Nu ştiu cine a fost genialu’ care l-a propus. Auzi tu timp de 5 minute să spui doar acelaşi lucru ! Chestia interesantă a fost că am constatat că există o gramadă de lucruri prin care poţi exprima aceste două cuvinte.

Eu sunt aici…tu…eşti acolo, nu ? Sau eu sunt aproape…tu eşti departe. Sună ca o melodie de-aia infectă care apare vara şi sparge topurile şi timpanele celorlalţi

Da’ ştiţi care sunt lucrurile care-mi plac cel mai mult ? Ălea care pot apărea şi prin contagiune, ca de exemplu zâmbetul. Nu vi s-a întâmplat să vedeţi anumite persoane care merg pe stradă zâmbind şi până să vă daţi seama un mic zâmbet şi-a făcut cuib pe buzele voastre ? E una din cele mai plăcute senzaţii, dar şi cele mai ciudate, pentru că te simţi aşa un mic tâmpiţel că râzi acolo fără să ai motiv sau să ştii de ce. Ce frumoase sunt lucrurile pe care nu le conştientizăm şi implicit nu stăm să le analizăm ! Ei, mai avem noi un lucru care e contagios, dar ăsta e relativ enervant…hai că ştiţi despre ce e vorba….de căscat ! Eu foarte greu mă pot abţine de la „a-mi oxigena creierul” când am pe cineva lângă mine care cască frumos gura, mai mai să ne absoarbă pe toţi.

Şi acu la sfârşit de enumerare (relativă) o să spun despre bucurie şi tristeţe şi nou şi vechi. Şi le-am lăsat special la sfârşit.

Ştiţi de ce lucrurile de mai sus nu pot exista unul fără celălalt ? Pentru că se pun reciproc în valoare. Cum să apreciezi lăsarea întunericului dacă înainte nu ai avut o zi toridă, care a scurs din timp orice lichid ce se putea scurge, laolaltă cu orice motivaţie de „relocare în spaţiu” (asta ca să nu zic de a-ţi mişca fundu’ dintr-un loc în altul). Ştiu că sunt multe persoane care nu înţeleg rostul momentelor nasoale pe lumea asta, nu ştiu ce e cu tristeţea, ce e cu dezamăgirea, cu disperarea. Vă spun eu….păi dacă nu ar fi ele, atunci cum am putea să apreciem cu adevărat momentele fericite ale vieţii ? Pentru că cele adevărate nu sunt multe şi nu durează mult. Ori tu dacă mereu ai parte de momente plăcute, atunci cum mai faci difereţa între ele ? Cum mai poţi aprecia un apus de soare undeva pe munte cu persoana „potrivită” alături ? Ştiţi cum sunt ăstea ? Asemenea curcubeelor. Sunt atât de rare zilele noastre, cel puţin eu, în ultimul an am văzut o singură dată această mică minune a naturii. Sau ca atunci când mergeţi prin parc şi sunt copilaşi care fac baloane din acelea din săpun şi bate puţin vântul şi vine un balonaş şi se plimbă prin faţa ta sau se opreşte pe corpul tău, iar tu ieşi din starea aia pe care o ai, uiţi de griji şi de probleme şi te bucuri de puritatea momentului în care te afli. E atât de magic un astfel de moment încât te binedispune pentru toată ziua pentru că te atinge în feluri în care nu le credeai posibile. Asta înseamnă micile minuni ale vieţii

Nimic nu e făcut în lumea asta doar de dragul de a exista. Totul are un scop…că nu l-am găsit, asta e altceva, înseamnă ori că nu am căutat destul să înţelegem, ori că nu e timpul acum să înţelegem şi că asta va veni mai târziu. Şi nu, nu sunt fatalistă, nu cred în destin. Vreau să cred că nu e nimic stabilit dinainte şi că nimeni în afara de mine nu are putere de decizie asupra mea.

Şi acum o să închei cu ceva ce a spus domnu’ Chaplin şi anume „Nothing is permanent in this wicked world, not even our troubles”. Frumos spus, nu ? Există un răsărit şi un apus mult mai frumoase decât cele de azi, trebuie doar puţină răbdărică….şi de ce nu, speranţă.

O să vă las cu o poză pe care am făcut-o zilele trecute când mi-am luat aparatul şi am mers în parc, iar acolo am dat de scumpetea asta de copilaş care mi-a înseninat ziua.

]]> http://ceuameni.wordpress.com/2008/06/13/let%e2%80%99s-talk-in-pairs-shall-we/feed/ ceuameni http://ceuameni.wordpress.com/2008/06/06/lectie-de-dictie-partea-2/ http://ceuameni.wordpress.com/2008/06/06/lectie-de-dictie-partea-2/#comments Fri, 06 Jun 2008 17:23:12 +0000 ceuameni http://ceuameni.wordpress.com/?p=166

Acum după ce am făcut luxaţii, scurte şi alte fracturi la maxilare respectiv la limbi pentru a putea să spunem ce e cu nenorocitu’ ăla de cocostârc a venit momentul să trecem mai departe şi să încercăm să învăţăm şi alte limbi. În meniul zilei de astăzi se află “mama” moastră, latina.

Si Hoc Legere Scis Nimium Eruditionis Habes

Ştiu că nu e la fel de amuzant ca cel cu cocostârcu’ (tulai câtamai cacofonia ), dar pe mine m-a distrat teribil înţelesul şi anume : Dacă poţi să citeşti asta, e clar că ai prea multe studii

Fotografia e arta de a te juca cu locurile, lumini, scenarii, detalii, oameni, culori, de fapt cu orice te poţi juca prin intermediul obiectivului pentru că inspiraţia vine uneori din cele mai neaşteptate lucruri. Am dat peste o colecţie de fotografii pe tema naturii, fotografii macro şi close-up-uri. Recomand acest site tuturor celor care sunt pasionaţi de această artă şi nu numai. Imaginile aparţin mai multor persoane, cel care a făcut site-ul doar le-a adunat într-un singur loc pe toate. Aşa că dacă vă interesează sau poate sunteţi curioşi, sau de ce nu, vreţi să veă destindeţi puţin ochii şi să uitaţi de aglomeraţia oraşelor sau grijile cotidiene, intraţi aici.  Ladies and Gentlemen welcome to the magical world of photography !

Am dat peste reclama asta întâmplător şi mi se pare absolut genială !!!! Mi s-a făcut pielea gâinii când am văzut-o. E absolut superbă ! 128 de muzicieni au participat la filmarea ei . Enjoy the sony walkman project experience !

Joi, 29 mai o să înceapă Festivalul Internaţional de Teatru, la care vor participa trupe din 8 ţări. În deschidere o să avem parte de o super atmosferă, pentru că va fi un concert Zdob şi Zdub, iar toată lumea ştie că sunt super băieţii, întotdeauna mi-a plăcut de ei şi i-am respectat pentru modul în care fac concertele. Aşa că dacă aveţi drum prin Sibiu joi, haideţi să ne zbenguim pe videli noci şi chiar dacă nu aveţi drum, faceţi-vă pentru că se merită.

Detalii despre întregul festival găsiţi aici.

Pe această cale doredc să urez un bun venit călduros, noii mele achiziţii în materie de tehnică digitală E suplu, arătos, deşi puţin mai mic decât alţii, dar eh, nu contează mărimea, ci ce poate, aşa-i ? Ca să nu o mai lungesc, pentru că urlă spss-u după mine (cei care au licenţă ştiu despre ce vorbesc), leidis end gentălmen ai introdus tu iu mai beibiiiiiii (îmi place să vorbesc aşa, uneori când mă plictisesc trimit sms-uri scrise aşa şi primesc înapoi alte sms-uri care implică multe divinităţi şi zile sfinte, precum şi anumite rude de-ale mele, dar e prea amuzant