De data asta o să zic de uaminii din ză tramvai 
că şi-aşa-i văd în fiecare dimineaţă. Într-una din dimineţi mă gândeam io că oare dacă ar fi să le spun în vreun fel, cam cum le-aş spune…mno, ce mi-o bubuit mintea, pun mai jos.
Cred că primul personaj care-ţi sare-n ochi-i Vânătoru’ de Locuri. Ăsta e un uom care sare lejer o suta cinj’ de kg, iar când trece grăbit pe lângă tine în tramvai te destabilizează total. El o învăţat toate persoanele care merg cu tramvaiu’ şi cum se urcă în el, scanează teritoru’ şi merge şi se postează lângă persoana care stă jos şi care coboară cel mai repede, ca să şadă fundu’ lui bine restul drumului. Asta face şi la dus şi la întors. Pentru mine-ar fi obositor să încep să memorez toate persoanele din tramvai, să văd care unde coboară…io am reţinut doar pe ăia care mi-o sărit în ochi.
Apoi îl avem Visătorul. E un tânăr care stă întotdeauna în acelaşi loc, în picoare, la geam, sprijinindu-se de bară. Foarte rar ascultă muzică, dar în schimb mereu priveşte pe geam. Nu se uită niciodată în jurul lui. Până mai de curând avea o freză gen anii ’80, gelată şi dată peste cap, dar acum a revenit în prezent 
Roz is the new Everything. Ăstea “ie” doo fiinţe, care îmbracă atât de mult roz încât curând mă tem că o să trebuiască să-mi iau ochelari de-ăia de protecţie folosiţi de sudori, până şi pe buze se dau cu un ruj care are o culoare foarte dubioasă, de nu le mai poţi diferenţia bine buzele de restul feţei, pentru că şi în obraji pun smac de-ăla roooozzzz. Ele “este” eleve la un liceu, dar ele merge la şcoală doar cu o gentuţă mititică. Iniţial am zis că au totuşi un caieţel acolo, dar într-o zi una din ele nu-şi găsea nush ce şi şi-o golit poşetuţa şi tulai mumăăă câte farduri avea acolo. Io în a 10a de-abia descoperisem creionu’ de ochi şi aveam un ghiozdan atât de încărcat încât mă cocoşa, mai ales în zilele în care aveam şi oră de sport. Ele este foarte cu nasu’ pe sus aşa de felu’ lor.
Vrăjitoarea. Ştiu…nu e nice să zic de cineva aşa ceva, dar, la tanti asta, dacă te uiţi din profil, chiar ai impresia că e ca o vrăjitoare. Are nasu’ lăsat în jos şi barba puţin mai ieşită. Ea este o femeie care veşnic are probleme, că se mai întâlneşte uneori cu altă colegă de lucru şi mereu se plânge de câte ceva. Nu prea am văzut-o râzând…cel mult zâmbind aşa uşor, dar asta a fost doar când îşi lua copilul cu ea la lucru.
Omu’ Telefon. Pe ăsta mi-ar plăcea să-l duc pe munte, într-un loc unde nu e semnal. Cred că şi-ar face harakiri. El e mereu cu telefonu’ în mână, cred că şi în somn şi-l ţine în mână. Şi vorbeşte la telefon atât de taare şi pe deasupra mai e şi genu’ ăla de om care se plimbă înainte şi înapoi în timpul unei convorbiri, de face ture de tramvai într-una. Toţi ştim problemele lui şi ale iubitei, toţi ştim că el a avut accident şi toţi ştim ce planuri are el pentru weekend. Veşnic vorbeşte la telefon. Într-o zi doar l-am văzut că nu vorbea şi asta pentru că el tot suna şi persoana respectivă nu vroia să-i răspundă. S-o fi certat cu “puiu’” ? Aflu io mâine sigur )
Cine ar mai fi ? Ah, da ! Sudoku-man. El este un nenea cam pe la vreo 50 de ani şi el face întotdeauna sudoku. Şi pe el în găsesc stând pe scaun, mereu în acelaşi loc. Dar nenea ăsta face sudoku cu o rapiditateeee !!! Io nu ştiu să mă joc, adică ştiu regulile, ştiu ce tre’ făcut, dar nu mă tentează. Da’ nenea ăsta “rulează” !
De treci calea călătoare. Of cors, că e un cerşetor. Acum că e mai frig, l-am văzut mai rar. Dar de regulă merge fix cu acelaşi tramvai şi coboară la Obor. Are ceva probleme la picior, dar nu mi-e milă de el şi asta nu o spun cu răutate. La început îi mai dădeam uneori câte ceva, dar când l-am văzut că merge şi bea banii făcuţi am zis că e o lepră la fel ca şi alţii, care probabil câştigă mai mult decât o vânzătoare, care chiar munceşte pentru banii ăia. Într-o seară, pe când mă întorceam de la cursuri, a urcat unu’ de-ăsta în autobuz, unde a întâlnit pe cineva cunoscut şi au început să vorbească. Şi ce-i zice cerşetoru’ ? Că el în doo ore o făcut 50 de lei. Pai ceapa mă-şii ! Sunt unii care lucrează cinstit şi nu fac atât într-o zi întreagă de lucru. Şi m-am enervaaaat !!!!
Şi hai să închei cu Frumuşelu’. E un băiat, cam pe la 19-20 de ani, da’ are aşaaa nişte ochişori faini ! E mai mititel de statură, poartă ochelari şi all the time are căştile în urechi. Mie mi se pare tare simpatic băiatu’ ăsta, l-aş prinde de obrăjori în fiecare dimineaţă ) Şi poate l-aş lua acasă să-l cresc
