Din mijloacele de transport

Trei întâmplări care se pot cataloga în feluri şi chipuri. O să încep cu una caracteristică anumitei părţi a populaţiei, apoi una jenantă pentru protagonist, amuzantă pentru restul lumii, iar la sfârşit voi lăsa pe cea care mi-a topit inima.
Ultima dată când am venit cu trenul încoace, intru în compartiment unde erau 3 membrii ai unei anumite etnii. Întrucât era foarte aglomerat pe culoar, am decis să intru, mai ales şi pentru că mai erau şi alte persoane pe lângă ei. Iar cu toate lucrurile importante puse lângă mine, mi-am văzut de drum. Dar nu oricum, căci unul din ei îmi ocupase locul şi insista să stau pe alt loc, iar ceilalţi doi erau personaje cu dinţii de “haur” şi acordeoane care se mulau perfect pe abdomenele lor supradimensionate. Nu mai spun că personajul de lângă mine (aka cel care stătea pe locul meu) mirosea într-un anumite fel. Buuuun, trecem peste detaliile ăstea. Se apucă oamenii să discute între ei de criza financiară. Mi-am zis că asta tre’ s-aud că-i interesant şi am dat muzica din căşti mai încet.
- Mă, io dacă aş fi preşedinte, aş pune numa’ rromi la guvernare mă, că ăştia nu fură !!! (Absolut !!!! )
-Da mă, decât români corupţi mai bine de-ai noştri !
- Şi ştii ce aş mai face ? Aş mări salariile, pensiile şi alocaţiile la copii. Auzi, dom’le, zici tu că aia-i creştere a alocaţiei cu 2 lei pe lună ? Cum să te descurci cu banii ăia ? (io le-aş fi zis să se angajeze şi să nu se mai înmulţească atâta ca şobolanii, da’ asta-i numa’ părerea mea)
- Mă, şi aş mai opri creşterea euro şi dolar, mă ! La graniţă la ţara mea nu mai trece nimic ! (Clar !, pe-aici nu se trece, ca la Mărăşeşti)
- Vezi, mă ? Noi ne gândim la popor, mă, nu la buzunarele noastre ! De-aia-s mai buni rromii la guvernare ! De fapt, hai, treacă de la mine, să băgăm şi neşte români, să fie şi ei câtiva pe acolo !
Conversaţie revelatoare, nu ?

Aşaaaa, apoi zilele trecute era în tramvai o gagică foarte faină, era îmbracată ca o păpuşă, avea un păr superb şi era şi frumuşică. Inutil să spun că toţi bărbaţii se uitau foarte lung şi insistent la ea, ignorând pe cele de la braţul lor. Da’ nu era prea mare bai, că şi gagicile lor se uitau galeş la tipă. La un moment dat, un tip care stătea în picioare mi-a atras atenţia că tot se făţăia şi trecea de pe un picior pe altu’ şi se tot uita în jos. Când colo, ce să vezi ? Care să fi fost buba ? Oh, well, the poor guy had a boner ) Şi mai avusese şi proasta imspiraţie să-şi ia nişte pantaloni deschişi la culoare, prin care se cam vedea chestiunea şi avea şi o geacă scurtă. Săracul băiat nu mai ştia ce să facă. Până la urmă a fost salvat de alt călător care i-a cedat locul pe scaun şi băiatul şi-a băgat mâinile în buzunar şi le-a ţinut strânse pumn ca să mai mascheze. Numa’ băiat să nu fii în astfel de situaţii !

Şi ultima chestie am văzut-o tot aşa într-un tramvai. Era o copiluţă frumuşică foc, de vreo 3-4 anişori. Mergea cu bunica ei undeva. Şi la un moment dat s-a eliberat un loc pe scaun şi bunica a aşezat-o pe cea mică. Apoi cea mică a tot început s-o roage pe bunică să ia loc lângă ea pentru că ele au loc amândouă. După câteva minute de replici schimbate, aşa ca la tenis, bunica o întreabă “Dar de ce vrei tu neapărat să stau lângă tine?”, iar cea mică a ridicat ochişorii la ea şi a spus “Pentru că te iubesc mult”. Mi s-a făcut pielea găinii instantaneu. Absolut adorabilă copila !

Grrrrrrr

Avut-aţi vreodată o zi d’aia în care totu’ să vă meargă pe dos ? Io nu mai avusesem de mult, da’ nici că mă plângeam de asta. Numa că azi m-o pălit rău de tot în moalele capului, în fund, după cap, unde vreţi voi. Totu’ o mers pe dos şi simţeam că plesnesc ! Treburile care trebuiau rezolvate astăzi, bineînţeles că nu s-au rezolvat şi ca să fie lucrurile şi mai drăguţe m-a prins şi ploaia, io fiind fără umbrelă şi încălţată cu teneşii. Mirific şi superb, nu ? Şi aşa mă enervează vremea astaaaaa, mai ales când ai ceva de făcut. Parcă ţi se întoarce stomacu pe dos când ştii că trebuie să ieşi din casă şi afară plouă şi pe deasupra mai bate şi nenorocitu’ ăla de vânt. Şi ca să fie totul complet am rămas şi fără fonduri, iar ziua de salariu e de-abia în 16. Deci, mda, my day sucked big time ! Şi ce mă enervează şi mai rău e că urmările unei astfel de zile le simt şi după alte câteva zile. Îmi aduc aminte de alte probleme…sau neajunsuri – lipsuri, le pot spune şi atunci mai-mai că-şi face apariţia oleacă de depresie. Deci…o să urmeze câteva zile în care tot ce o să-mi doresc este să fiu singură şi lăsată-n pace…şi din păcate nu se poate A…şi încă un lucru descoperit…de fapt redescoperit şi reconfirmat astăzi şi anume, there are assholes everywhere ! Major assholes !

My peaceful day

La sufletu’ meu place mult acele zile în care se uită de toate lucrurile care ocupă gândurile “evri faching dei”, consumă creditu’ la tilifon şi toacă nervii. O astfel de zi am avut duminica trecută. Soarele mi-a încălzit corpul, iar prietenii sufletul. Am ieşit cu Paula şi cu prietenul ei în explorare, am luat-o la pas prin Bucureşti şi am văzut şi fotografiat locuri superbe. Iar când am simţit nevoia de un pic de pauză am intrat într-un butic (ce-mi place să spun aşa) în care orice fată se pierde şi are orgasm de cum intră în el. Mda…magazin cu tot felul de prăjituri !!!! Am păpat o prăjiturică (faching iammiiii) şi am luat-o de la capăt cu exploratu’ şi cu pozele. Am găsit şi un magazin foarte drăguţ cu tot felul de lucruri vintage pe Calea Victoriei. Şi apoi am trecut pe lângă Odeon, unde am văzut un afiş mare cu Premieră Epopeea lui Ghilgameş….mmm, interesting. Şi am luat bilete şi seara am revenit în oraş. Uhm…ce să spun de piesă. Mi-au plăcut costumele şi decorurile. Pot să spun că mă aşteptam la altceva, dar aici poate a fost greşeala mea că nu am fost open minded Piesa a durat 3 ore jumate, iar a 2a parte pot să spun că mi-a plăcut mai mult decât prima. Actorii au fost excelenţi pentru că la un moment dat e o scenă cu ultimele momente ale unui personaj (nu vă zic care, merjeţi şi vedeţi de vreţi ! ) şi m-a emoţionat foarte mult, deşi cu 5 minute înainte mă enervase la culme acelaşi personaj şi chiar îmi părea rău că moareeeee. How about that ? Ce pot spune cu siguranţă e că trebuia să fie un anunţ cu limită de vârstă, pentru că am văzut copii în public, iar piesa are scene de nuditate şi un limbaj ceva mai colorat să spunem (expresia care a provocat cela mai multe răsete în sală a fost : Brăzdează-mi vulvaaaa !!!!!). Şi ce m-a surprins plăcut încă dinainte să înceapă piesa a fost că pe fiecare scaun era câte o carte din colecţia Cotidianul. Eu am căpătat Divisadero de Michael Ondaatje (autorul Pacientului Englez…ştiţi voi, filmu’ ăla care a luat multe Oscaruri şi a provocat isterie acu câţiva ani ). Mulţam fain !

Na acu ce mai poate să urmeze decât pozeeeeee ?