Update scurt

Uite că am ajuns şi pe Coziaaaaa ! Frumoasă zonă ! Weekendu ăsta am fost cu încă 16 zăpăciţi, la o cabană. A fost frumos, am scăpat de aglomeraţia din Bucureşti, dar bineînţeles după 2 ore de stat în trafic iar apoi încă 2 de stat la intrare în Piteşti (aici a fost mai tragic pentru că în 2 ore am parcurs 1 km jumate). deh, deja am început într-o oarecare măsură să mă obişnuiesc.

Aşa…..Cozia….până am ajuns la cabană a fost ceva de mers, pentru că persoanele care mai fuseseră acolo au avut un black-out şi au cam rătăcit puţintel drumul….dar n-a fost bai mare. Doar că a durat mult până am ajuns sus. De-abia la 3 noaptea am reuşit minunea. Când am intrat în cabană, jaleeee ! Era un frig de am zis că dimineaţă nu mai reuşim să ne ridicăm din paturi ! Problema e că echipamentu’ meu de munte e acasă şi nu aveam destule haine. Aşa că am făcut frigul în prima noapte, că a mai durat până am tăiat lemne şi a început să se încălzească. A 2a noapte a fost caaaald şi bineeeee !

Distracţie a fost, băutură iar a fost. S-a jucat Popa Prostu’ pe pedepse şi mima. Au fost multe râsete. Exact ce aveam toţi nevoie. Ne-am şi plimbat puţin pe acolo, a fost foarte uşor la coborâre, dar cam greuţ la urcare, mai ales pentru cei care s-au făcut puţin praştie cu o seară înainte Oricum eu am fost în elementul meu, mi-a părut puţin rău când a fost nevoie să plecăm spre casă.

La facultate e interesant, e total diferit faţă de ce am făcut la Sibiu, deocamdată îmi place şi mă bucur că nu sunt făcute diferenţe între cei care au făcut la Bucureşti şi cei din provincie, cum a păţit Paula cu profesorii pe care îi are la cursurile ei.

Ce să mai adaug ? Habar n-am….sunt cam pe fugă…am prins un loc în Bucureşti şi pescuiesc oleacă de wireless…unde stăm nu avem deocamdată net….aşa că…..Poze….a….am fost şi în Herăstrău, mi-a plăcut foarte mult, am stat pe marginea lacului şi am citit.A fost o după-masă excelentă.

Gânduri de Nimic

…plouă, plouă şi nu se mai opreşte de câteva zile. În casă e cald şi e bine, patul e confortabil, iar vocea lui Tracy Chapman e exact ce am nevoie acum, se potriveşte cel mai bine cu vremea mohorâtă de afară. Pe Tracy am descoperit-o din întâmplare recent şi nu mă mai pot sătura de ea. E absolut genială !

Ce e caracteristic la vremea asta e că te împinge spre reflexie. Gândurile se perindă cu o viteză năucitoare prin minte, se schimbă la fiecare 5 minute, apoi revin, apoi dispar din nou. Eu acum mă gândesc la o replică pe care am văzut-o în nu ştiu ce film ieri şi care zicea că omul nu e definit de acţiunile sale, ci de felul în care se ridică atunci când a fost doborât. Mi se pare o porcărie, deşi momentul filmului în care a fost spusă replica era unul tipic, de corazon ca să spun aşa. La mine a fost exact pe invers. Nu sunt de acord cu afirmaţia asta, pentru că tocmai acţiunile unui om definesc cel mai bine caracterul acestuia. Şi dacă o luăm logic, felul în care se ridică el, nu e tot o acţiune ? Eh….

Dacă tot am vorbit la filme, mi-am adus aminte de unul pe care l-am văzut săptămâna trecută. Am fost cu nişte prieteni la Multiplex, habar n-aveam ce film rulează, da’ na, film să fie. A fost Hamlet 2. De mult nu am mai văzut o asemenea porcărie de film. Se vroia comedie, dar era o comedie de-aia răsuflată, fără înţeles. Bleah, nu mi-a plăcut deloc. M-am uitat pe imdb după el şi surpriză ! avea 6.4 !!!! Rahat ! Ştiu cum se dau notele pe imdb, dar totuşi, 6.4 pentru aşa ceva ? Supraestimat !

Hmmmm…ce frumos le mai cântă Tracy !

Pffff…..acu mi-am adus aminte de colega de apartament. Nu Paula, cealaltă, Ana. O să cam avem de tras cu ea. Săptămâna trecută eu şi Paula am plecat în oraş şi ea ne-a întrebat dacă poate invita câţiva prieteni la ea. Noi am fost de acord şi am plecat. Când am venit acasă…surprizăăăă….urlau manelele la noi (rahat !), copilaşii erau beţi mangă, era vin vărsat peste tot, bineînţeles că li se făcuse foame şi au intrat în mâncarea noastră. Draci ! Iar bineînţeles că au rămas peste noapte la noi, că deh, de ce să plece ei ? Era unu foarte nervos care dădea cu pumnu’ în perete constant. M-a enervat rău de tot şi era cât pe ce să-l dau afară. Iar a doua zi dimineaţă, drăguţa de Ana a plecat la prietenul ei şi nu s-a mai întors 2 zile, iar apoi a plecat acasă. Cine a trebuit să strângă ? Noi. Foarte urât din partea ei. Nu suntem absurde să nu înţelegem că omu’ mai vrea să dea câte un chef, dar dacă tot faci asta, apăi strânge fato după tine ! Şi după cum ziceam mai sus….EH….

Acu stau şi mă gândesc la Valea Oltului. E vreme urâtă şi sper să nu fie accidente. Acum 3 săptămâni drumul Sibiu-Bucureşti a durat aproape 12 ore, cu 2 accidente grave pe Valea Oltului, la nici 10 km unul faţă de celălalt. Ceva tot s-a întâmplat, doar că în direcţia cealaltă, înspre Cluj, că de juma’ de oră trec într-una salvări şi maşini de pompieri ba încolo, ba încoace. O fi fost ceva în lanţ, sau vreun autocar ceva. Brrrrrr, urât !

Eh….

Mai bine o las pe Tracy să cânte. She makes more sense than I do

Office supplies

M-a binedispus când l-am văzut. Probabil de la culori !

Materialista din mine

Cu toată mutarea asta, am descoperit că ţin foarte mult la lucruri. Ştiu că nu e chiar indicat lucrul ăsta, că ar trebui să punem mai mult accent pe lucrurile spirituale decât cele materiale, dar la mine nu pare a funcţiona mereu acest principiu. Desigur că apreciez lucrurile pe care nu le poţi atinge, ca un zâmbet, o zi petrecută în compania persoanei potrivite, o privire care-ţi dă forţă, dar uneori mai uit lucrurile ăstea şi atunci îmi îndrept toată atenţia spre cealaltă categorie. Dar la mine tot procesul ăsta e legat mai mult de amintiri, de exemplu, chiar dacă de ceva vreme ne-am schimbat uşa de la intrare şi implicit şi yala, eu încă ţin în continuare în legătura mea de chei, cheia cea veche. Pentru că-mi aduce în minte multe lucruri, cum ar fi ziua în care am primit-o prima oară de la mama, cum era agăţată de o panglică roşie pentru a putea s-o pun după gât, sau când am uitat-o în yală şi m-am panicat toată că mi-a fost furată, când de fapt vecinul de lângă o văzuse acolo şi o ţinuse la el până am ajuns acasă de la şcoala. Chestii de genul ăsta !

Mie mi-e foarte greu să mă decid ce să iau la mine când plec undeva pentru mai multe zile. Stau şi mă gândesc, la fel cum fac şi alte mii se femei “dacă-mi trebuie asta? sau asta?“. Dar asta face parte din normal…şi nu, nu sunt tipul acela de femeie căreia îi ia o oră doar să se pregătească, să zicem că sunt prevăzătoare (?). Calitate / defect pe care l-am blestemat de multe ori când am mers în drumeţii, că aveam cel mai mare bagaj dintre toţi.

Pur şi simplu ţin la lucrurile dragi, eu foarte greu arunc lucruri, le păstrez în cutii, sau în dulap pentru că mai am momente în care vreau să mă cufund cu totul în trecut, iar prin intermediul acelor lucruri reuşesc cel mai bine.

Desigur că unele lucruri pe care le păstrez sunt total inutile, dar după o perioadă dau peste ele şi le arunc. Aşa s-a întâmplat şi cu părul meu. Da, am spus păr. La mine în familie, mama vroia mereu să mă tundă scurt pentru că era mai practic, iar tata vroia să am părul lung, iar până în clasa a 9a am avut mereu părul lung, la vremea aceea era până în partea de jos a spatelui (frumos spus, nu ). Ei, în a 9a am zis că nu se mai poate şi am fugit direct la coafor şi m-am tuns scurt, iar pentru a păstra o amintire a micii mele răzvrătiri, am păstrat părul acela tăiat. Bineînţeles că după 2 luni era la gunoi, dar pe moment mi se păruse o chestie foarte importantă care se cerea păstrată.

Alte lucruri păstrate sunt scrisorile, într-o perioadă scriam şi primeam foarte multe scrisori, le mai am şi acum, puse după dată, aranjate frumos. Uneori le mai deschid şi le mai citesc şi primul gând care-mi vine în minte este “vai ce copii handicapaţi am fost !” Mereu termin de citit cu un zâmbet maaaaare pe faţă.

Nu fac parte din acea categorie de persoane care pot spune cu mâna pe inimă că dacă s-ar ivi ceva mâine ar fi în stare să lase tot în urmă şi să nu se mai uite în spate. Dar nu sunt nici ca aceia care petrec excesiv de mult timp ancoraţi în trecut. Pur şi simplu, ca mulţi alţii, apreciez ce a fost, bun sau rău şi iau totul ca atare.