Vreau să scriu….şi nu ştiu ce….
Vreau să fac…da’ nu ştiu ce….
Buba e că mă gândesc doar la tine şi la ce a fost acu ceva timp 
Te-am văzut zilele trecute şi nu păreai în apele tale. Nu ştiu dacă şi tu m-ai văzut….am preferat să nu intru în vorba cu tine, ci să stau ca un martor mut la spectacolul mişcărilor tale. A fost plăcut să te revăd, deşi erai cam trist. Mi-am adus aminte de toate lucrurile frumoase care au fost între noi….m-am gândit la melodia noastră…la felul în care mă priveai şi simţeam că mă pierd cu totul în privirea ta….la ce frumos mă ţineai în braţe când dormeam….la ce mult îmi plăcea să te privesc în timp ce dormeai….la genunchii mei care mă lăsau mereu când erai lângă mine….la primul sărut…la primul te iubesc…la vorbele de dor pe care mi le spuneai şi la modurile în care mă alintai….la prostioarele pe care le discutam, dar care pe moment păreau cele mai importante lucruri de pe lume….la felul în care timpul parcă se oprea când eram doar noi….
E ciudat, dar acu nu-mi vin în minte momentele neplăcute sau certurile…lucrurile ălea rele le-am lăsat deoparte şi am decis să le şterg din minte….ba nu…nu sunt şterse, sunt undeva puse bine, în aşa fel încât am acces mai repede la lucrurile care-mi aduc zâmbetul pe buze, cele care mă încruntă nu-mi plac
Ai fost o persoană foarte specială şi voi păstra mereu amintirea a ce a fost….A trecut destul de multişor de atunci…dar încă mai ai un efect ciudat asupra mea…revin din când în când cu gându’ la tine…dar nu sunt gânduri din acelea de “geting back together” sau alte sentimente legate de asta….nu, sunt pur şi simplu legate de dorinţa de a-mi aminti nişte vremuri în care am fost cu adevărat fericită…şi tu ai contribuit foarte mult la asta…cum altfel când tu ai fost prima mea dragoste ?
Cred că toţi păstrează ce a fost mai frumos din prima dragoste….e aşa un lucru de nepreţuit şi ar fi păcat dacă şi-ar aduce aminte lucrurile care fac să pălească magia acestei relaţii…
