Am intrat aşa într-o perioadă în care sunt cam izolată, nu pentru că aş fi făcut ceva, ci pentru că am jumătatea meu de neuron trebuie să lucreze la licenţă. Vreau să termin odată partea teoretică pentru a mă ocupa de partea practică. Şi izolarea asta e autoimpusă, ştiu că nu e chiar sănătos ce fac, dar şi dacă ies undeva, nu pot fi acolo 100%, gândurile şi grijile mele tot spre licenţă ar duce. Şi de aceea prefer să lucrez intensiv la ea încă 3-4 zile şi apoi să “reintru” în dulcea mea rutină. Ultimele zile au fost şi foarte stresante, în postura de organizatoare a festivităţii de absolvire şi a banchetului am dat peste tot felul de oameni (a se citi studenţi / colegi) care, cu toate că nu ridică niciun deget pentru a-şi aduce contribuţia la organizarea evenimentelor se cred foarte în măsură de a-mi da mie sfaturi. Nu sunt absurdă, dar dacă tot au de spus ceva, pot să-mi spună frumos, să-mi facă sugestii pentru că în definitiv nu e doar pentru mine, e ceva pentru toată lumea. Şi asta pe lângă comentariile pe care le fac “pe la spate”, căci personal nu-mi spun nimic. Eu nu pot înţelege astfel de oameni. Sunt de asemenea conştientă de faptul că nemulţumiţi vor apărea la orice pas, orice aş face, pentru că e legea firii să nu placă tuturor ceva. Nu-mi imaginam că o să fie atât de greu şi că poţi avea atâtea dureri de cap. Acum am mult mai mult respect pentru persoanele care-şi organizează singure nunta, botezul şi alte evenimente de genul ăsta. Sunt multe de pus la punct, de aceea de ceva vreme pe unde merg am după mine vreo 2-3 liste, întocmirea de liste se pare că devine activitatea mea cea mai frecventă :D. Sper că o să iasă cât mai bine totul.
Mergând acum într-o direcţie cu totul opusă, în ultimele zile m-am gândit foarte mult la firea oamenilor. Mai precis la felul în care se văd ei. Ce interesant e că aproape toţi ne vedem altfel decât suntem, mai buni, mai răi. Ştiu o persoană care este foarte foarte egocentrică şi cam intolerantă cu ceilalţi, dar asta vine tot din egocentrismul ăla. Acelei persoane îi pasă de alte persoane, dar atâta timp cât prima dată e bine pe palnul EU (mie să-mi fie bine şi apoi ne putem preocupa şi de alţii). Dar e foarte interesant că se vede exact invers, mereu are impresia că preferă pe alţii în detrimentul ei. Şi e şi foarte intolerantă cu ceilalţi, dar cu toate astea se vede ca o persoană foarte “iertătoare”şi face şi mare tam-tam pe tema asta. Ce ciudată e şi percepţia asta a noastră a sinelui. Cred că toţi avem tendinţe de acest gen într-o oarecare măsură. Eu apreciez faptul că prietena mea cea mai bună e cea care mă trage de mânecă şi-mi spune dacă deranjez cu ceva şi dacă exagerez lucrurile şi le dau altă conotaţie. E “ochiul” obiectiv din viaţa mea subiectivă. Şi apreciez foarte mult prezenţa ei. Ştiu că sunt puţine persoane care au curajul să spună altor persoane când greşesc. Dar asta vine din teamă de a nu răni pe cel de lângă tine. Care iar nu e bine şi ajung la ce am spus mai sus şi anume că orice ai face nu poţi mulţumi pe toată lumea, pentru că suntem foarte diferiţi unii de ceilalţi.
Un sfârşit de săptămână excelent ! Jumătatea mea de neuron vă salută şi vă lasă cu un videoclip 
