Melodia asta e din 2005, dar în ultima vreme am ascultat-o cam des….Atinge un punct sensibil….Nu am găsit decât varianta asta la “prietenu’ Youtube”….aşa că…here it is

Baz Luhrmann - Everybody’s Free (To Wear Sunscreen)

greşelile care aduc zâmbete

Butonam mai devreme la telecomanda si am ajuns pe Eurosport şi am început cu tati într-o criză de râs, ne imaginam cît de feminine sunt gagicile care concurează la “ski cu puşca”…Şi ca sp vedeţi şi voi de ce am treabă cu feminitatea, ataşez 2 poze

ehhh…indecizia asta

Măi. dacă e să urăsc ceva la bărbaţi e indecizia. Mă scoate rău de tot din sărite când văd aşa ceva. Acu fac ceva, mâine fac altceva, azi vor ceva mâine nu mai ştiu ce vor. Ce-i cu asta ? Nu sunt capabili să analizeze puţin problema şi să ia o decizie ? Nu e vorba de lucruri mai dificile, cum ar fi o cerere în căsătorie. Dacă tot au dubii, păi de ce nu vorbesc, să şi le spulbere. Neah, mai bine lasă situaţia aşa şi apoi tot ei sunt uimiţi de faptul că noi, fetele spunem că nu ştiu ce vor de la noi. Şi apoi ca să fie lucrurile şi mai drăguţe, apar aşa după câteva săptămâni şi vor să reia totul de unde au lăsat. S-o credeţi voi că noi n-avem altceva de făcut decât să aşteptăm să vă daţi seama ce vreţi de la viaţă.

Sau măcar dacă tot treceţi printr-o situaţie confuză, spuneţi-ne că aveţi nevoie de timp, doar nu suntem bătute-n cap să nu înţelegem lucrul ăsta, şi dupăa aşa ceva poate mai aveţi la ce să vă întoarceţi. Urăsc oamenii ăştia moi, care nu ştiu ce vor şi care întotdeauna aşteaptă răspunsurile din alte părţi. Acu câţiva ani am avut un prieten care făcea mereu ce vroiam eu. Buuun….la început de relaţie e bună chestia asta, dar după o perioadă deja începe să te enerveze rău de tot. Mereu când îl întrebam “Ce facem azi?”, el îmi răspundea “Ce vrei tu!”. Hmmmm, păi măi omu’ lu Dumnezeu, din moment ce te întreb înseamnă că nu am nicio idee şi că vreau să iei şi tu anumite decizii din când în când. Nu vroiam un băiat din care să fac ce vreau, vroiam o relaţie în care amândoi să avem în egală măsură un cuvânt de spus şi o decizie de luat.

Poate am ceva sechele de la relaţia aia, dar de la el nu mai suport băieţii care nu ştiu ce vor şi care tot timpul aşteaptă din partea mea tot. Nu vreau autoritate absolută ! Vreau iniţiativăăăăăă !!!! E aşa de greu de găsit un băiat cu o asemenea calitate ?  Sunt cumva pe cale de dispariţie băieţii ăştia şi eu nu ştiu ?Vreau un băiat care să facă lucruri la care nu mă aştept, să mă ia prin surprindere, care să nu se plafoneze, care să nu accepte rutina. Şi chestia asta deja începe să semene cu un anunţ de matrimoniale :)) Nu e, sunt cu capsa pusă pentru că am dat de un băiat care nu prea ştie ce vrea şi de aici am luat-o pe drumu’ amintirilor şi mi-am adus aminte de alt băiat, foarte drăguţ de altfel, dar care avea acest mic (mare) lucruşor care m-a scos din sărite.

David Friedman spune că “The direct use of force is such a poor solution to any problem, it is generally employed only by small children and large nations.”

De ce am început tocmai cu citatul ăsta ? Păi pentru că ar caracteriza cel mai bine ce se întâmplă de câţiva ani în Serbia. Ieri, provincia Kosovo a încetat să mai fie o provincie şi a devenit un stat independent. Şi de aici au luat naştere o grămadă de probleme, pentru că nu toate statele europene recunosc această independenţă. Rusia, România, Spania, Anglia, Cipru şi lista continuă. Acum, s-a ajuns la situaţia asta pentru că acum câţiva ani, cineva şi-a băgat coada acolo în lupta internă care se desfăşura. Şi când spun cineva, mă refer bineînţeles la americani şi lor le este dedicat acel citat de mai sus. Buba e că imediat ce s-a declarat această independenţă au început demonstraţii în Serbia şi nu numai. Vedeam ieri la tv că şi prin cluj au ieşit maghiarii în stradă. Acum stau şi mă găndesc că vor vrea şi alte minorităţi să-şi declare independenţa, primind un avânt de la cazul Kosovo. La noi o să se reia vechea poveste cu Harghita şi Covasna şi de acum îmi dau seama că o să iasă o situaţie foarte urâtă, nu numai la noi în ţară, ci la nivel mondial.

Discutam ieri cu tati şi el este de părere că suntem în prag de război, tocmai pentru că sunt unele state care recunosc această  independenţă şi altele nu o recunosc. Şi primul lucru la care m-a, gândit a fost armata din România, care în prezent nu are nici jumate din soldaţii pe care îi avea acum 5 ani. Dacă Doamne fereşte se va ajunge şi la râzboi, o să fie jale, pentru că o să vină ordine de încorporare acelor mii de băieţi care au ales să nu facă armata şi care nu o să aibă nici cea mai mică idee despre ce înseamnă să fii soldat. Acum mă gândesc din ce în ce mai mult la previziunile lui Nostradamus, care spunea că va fi şi cel de-al treilea razboi mondial, gând care mă sperie nespus. Sper din tot sufletul să se ajungă la o soluţie şi să se evite violenţele.

Şi ce bine era dacă stateau dracului americanii lu’ peşte prăjit la ei acasă, şi-şi vedeau de treburile lor, nu se mai băgau nici în Irak şi nici aici !!!