N-ai ce să le faci, că-ţi place sau nu eşti obligat sa convieţuieşti cu ei, să te cerţi cu ei, să şe deschizi uşa când vin nervoşi la tine pentru că nu pot dormi din cauza muzicii tale, când tu nici nu auzi muzica ta dacă mergi în altă cameră, dar pe ei, care sunt la alt etaj îi deranjează…La mine în scară, de vreo 2 ani s-a mutat o tanti cu foarte multe nemulţumiri, deşi cu trecerea timpului tot mai mult am impresia că ei chiar îi plac certurile ăstea, îi mai oferă şi ei trăiri intense 
Bine, sunt cam rea aici, dar nu mă pot abţine. Acu 2 zile a fost la vecinu’ de jos, să-i spună să dea muzica încet pentru că îi sparge ei masa de 3 milioane. Aţi înţeles, daaaa ? Masa aia e foarte importantă şi dacă dai muzica mai tare o spargi. Acum mi-am adus aminte de copilărie şi de faptul că la bunici nu aveam voie să fugim prin casă pentru că veneau vecinii de jos şi se plângeau că facem gălăgie prea mare. Nu ştiu ce să spun, oare oamenii ăştia n-au avut şi ei o copilărie şi o adolescenţă ? Nu mai ştiu cum e să fii tânăr ? Sunt conştientă de faptul că sunt vremuri diferite, dar până la urmă muzica le-a plăcut şi lor, să alerge şi să se joace mereu iar le-a plăcut. Mă rog, am pornit de la ceva şi am ajuns la altceva. Vroiam doar să vă arăt o poză Să vă arăt că fiecare scară are pensionarii ei. Ei au probleme cu zgomotul şi nu mai pot dormi din cauza lui, iar eu dorm de trăzneşte patu’ sub mine. Deci, aici mie-mi dă cu virgulă
